Alegem premierul
Pe 6 decembrie vom alege nu numai preşedintele ţării, ci şi premierul. Aşa cum stau lucrurile acum în Parlament, indiferent de rezultatul moţiunii de cenzură, instabilitatea guvernamentală va rămâne. Şi dacă, prin vreo minune, PDL şi UDMR reuşesc să construiască o variantă de majoritate până după prezidenţiale, cu largul ajutor al unor social-democraţi şi liberali, tot nu e un guvern care să reziste dacă altcineva decât Traian Băsescu ajunge preşedinte.
Vrea nu vrea, Traian Băsescu a comis o eroare de comunicare impardonabilă săptămâna trecută, când a spus că nici el, nici guvernul nu şi-au propus să oprească diluviul crizei ecnomice. O greşeală în care persistă şi care-i face foarte mult rău imaginii lui Emil Boc, şi aşa imaginat ca supus al preşedintelui. Pare că sacrificiul său, dacă preşedintele vrea să se delimiteze de dezastrul politic din 2009, este inevitabil. Chiar în condiţiile în care preşedintele în funcţie ar mai obţine un nou mandat. De altfel, media au vorbit de multe ori despre alte variante de premier, de la Vasile Blaga (care a supravieţuit scandalului Nica-MAI), până la Alexandrin Gătej, copie a Sorinei Plăcintă.
Cel care a intuit primul faptul că discuţia se va duce şi în jurul viitorului prim-ministru a fost Crin Antonescu. După ce în primăvară îl nominalizase pe Călin Popescu Tăriceanu pentru un nou mandat, vara a adus schimbarea. Pentru ca în toamnă să-l propună pe Mugur Isărescu, cel care refuza deunăzi această ofertă. Atenţie! Asta nu înseamnă că Mugur Isărescu nu ar vrea să ajungă prim-ministru, ci doar că nu vrea să se implice în campania electorală. Cel puţin nu alături de Crin Antonescu, în condiţiile în care şansele acestuia de a ajunge preşedinte sunt destul de mici acum. E vorba de a paria sau nu pe un cal mort. Or, Crin Antonescu, de cealaltă parte, are nevoie tocmai de imaginea lui Mugur Isărescu.
Noua lozincă din tabăra liberală este alta: dacă nu se poate cu Isărescu, merge şi un neamţ. Pe numele său Klaus Johannis, un primar cu o imagine foarte bună, care a fost curtat şi de Traian Băsescu, dar şi de Sorin Oprescu.
Mircea Geoană este uşor mai criptic şi vorbeşte despre o echipă de experţi şi specialişti. Parcă am mai auzit şi la domnul Constantinescu promisiunea asta, numai că atunci erau 15.000, iar acum sunt o mână. Preşedintele PSD va trebui, însă, să nominalizeze pe cineva. Ar tinde tot spre Mugur Isărescu, dar acesta nu vrea nici cu el. Dacă nu, ar fi bun şi Mihai Tănăsescu, dacă vrea să plece de la FMI. Sau poate Cristian Diaconescu, cel mai bine privit dintre miniştrii primului cabinet Boc. Merge şi victimizatul Dan Nica, dar mai puţin. Ar fi bun chiar şi Adrian Năstase, dar nu credem că şi-a rezolvat încă toate problemele de la dosarul de cadre.
Sorin Oprescu este însă un om complet, va face el totul, nu are nevoie de locotenenţi. Şi dacă aceştia vor fi nevoiţi să apară, o vor face din afara politicii. Semn că nu vrea să ne spună prea multe despre viitorul prim-ministru. În eventualitatea turului doi, va vedea de unde are nevoie de electorat şi nu ar fi exclus să propună vreu liberal sau social-democrat, dacă poporul i-o cere. Până atunci, tăcere totală în privinţa propunerii sale.
De ce spun că această dezvoltare politică este inevitabilă? Pentru că niciunul dintre candidaţii actuali nu are o dimensiune de specialist economic puternic conturată. Şi oricât s-ar da peste cap preşedintele în funcţie, tema crizei economice nu poate fi total eludată. Iar el nu poate să îl prezinte mereu pe Emil Boc ca “meseriaş” (aşa cum spunea Marian Oprişan). Oricum, ceilalţi candidaţi par mai bine pregătiţi decât Traian Băsescu în această privinţă. Pe de altă parte, luaţi individual, fiecare dintre ei pare mai slab decât preşedintele în funcţie.
Sursa foto: www.gov.ro
Despre autor: Cristian Calugaru
Va puteti abona prin 
RSS
