Alo, Iran?

marți, iunie 23, 2009

O tiranie ajunge sa fie in pericol atunci cand, la un moment dat, se naste speranta de mai bine. Protestele violente din Iran, incepute dupa realegerea lui Mahmoud Ahmadinejad la conducerea tarii, urmaresc un model care se tot repeta in istorie, fie ca se termina cu rasturnarea regimului sau cu un tragic esec. In Iran are loc ceea ce Europa a trait acum 20 de ani la caderea comunismului, se repeta scenariul din Polonia, Germania sau Romania.

Am citit azi un articol in Die Welt care facea exact aceasta paralela, amintind de faptul ca Securitatea din Romania a reusit sa isi dea seama in 1989 ca se incheia o era si ca l-au predat la timp pe dictator, lasand poporul sa invinga (viziunea celor de la Die Welt, asupra modului in care s-au desfasurat atunci lucrurile, este destul de romantata).

Interesanta este insa lipsa de reactie din Romania, la nivel politic, in legatura cu ceea ce se intampla in Iran. Ca de obicei, evenimentele externe majore nu obtin atentie, in schimb galceava de zi de zi din coalitie ocupa un loc important in discursurile tuturor.

Ultima data cand Traian Basescu a facut referire la Iran a fost la inceputul lunii iunie, inainte de alegerile iraniene. Mesajul de atunci al presedintelui a fost: programul nuclear iranian prezintă riscuri si pentru Romania. Distanta dintre Iran şi Romania este mică, iar nu intreg teritoriul Romaniei este protejat de sistemul de aparare al Statelor Unite, doar o parte din teritoriu, spunea atunci Basescu.

Distanta dintre Teheran a ramas la fel de mica, iar o degenerare a situatiei de securitate – asa cum se intampla zilelel aceste la Iran – poate fi la fel de periculoasa. Iar daca Traian Basescu nu s-a exprimat in niciun fel, de data asta, ar fi fost de datoria ceilorlalti responsabili de politica externa, respectiv MAE sau parlamentarii din comisiile de politica externa, sa faca acest lucru. Declaratiile se lasa inca asteptate.

Revenind la modelul repetitiv al rasturnarii regimurilor, trebuie facuta o distinctie esentiala, pe care Die Welt nu a sesizat-o in articolul de care aminteam. Protestele violente din Iran de după 12 iunie nu reprezintă doar o contestare a preşedintelui, ci a întregului regim teocratic al ayatollahilor instaurat în 1979. Actualele tensiuni nu au izbuncit numai ca urmare a indoielilor legate de legitimitatea lui Ahmadinejad la conducerea tarii, ci si a dilemei daca statul si cetatenii ar trebui sa fie sau nu guvernati de legea lui Dumnezeu sau de o Constitutie. Astfel, este in joc chiar autoritatea lui Ali Khamenei, succesorul lui Khomeini.

Cum aceasta dilema este foarte complexa, iar o solutie nu se intrevede prea curand in Iran, se pare ca lideriilor politici de la Bucuresti le mai ramane timp sa comunice pozitia oficiala a Romaniei in legatura cu violentele tot mai grave din apropiata republica islamica.

Sursa foto: Die Welt