Campania negativa: un rau necesar?
De ce se fac campanii negative? De ce numarul lor devine din ce in ce mai mare? Cine are de castigat de pe urma lor si cine are de pierdut? Contribuie ele la scaderea prezentei la vot sau, dimpotriva, mobilizeaza electoratul?
Sunt doar cateva dintre intrebarile care genereaza discutii permanente si la care cercetatori, analisti politici si reprezentanti mass media deopotriva incearca sa afle raspunsuri. Raspunsuri care, momentan, continua sa se lase asteptate.
Unii considera politica un”sport de contact“. Principalul punct de interes il reprezinta competitia, cine “a dat mai multi pumni”, cine e “la podea”, cine a inscris mai multe puncte. Altii privesc campaniile electorale ca pe o intrecere: cine e in frunte, cine vine puternic din urma, cine va ajunge primul la linia de finish. Iar altii considera campaniile drept adevarate razboaie, cu atacuri, contraatacuri, infrangeri, invingatori si invinsi.
Iar daca privim o campanie electorala ca pe o lupta, atunci candidatii ataca de teama? Teama ca adversarul politic va lovi primul sau teama de a nu parea slab? Este oare atacul cea mai buna aparare?
Manualele de marketing politic prezinta si alte motive pentru existenta atacurilor negative. Argumentate politically correct, aceste motive pastreaza discutia pe teritoriul neutru al teoriilor:
- extinderea conflictul politic;
- atragerea interesului mass media;
- generarea unui numar mai mare de stiri;
- eventuala atragere a unor grupuri de interese;
- dislocarea de votanti din bazinul electoral al competitorilor;
- atragerea de noi sustinatori;
- concentrarea atentiei opiniei publice pe tematici prestabilite.
In ce masura teoriile isi dovedesc aplicabilitatea? Ei, aceasta este tema unei alte discutii. Si, fireste, a unei alte insemnari pe acest blog.
“Rau cu rau, dar mai rau e fara de rau”? Vom vedea! 
Despre autor: Dorina Gutu
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
