Comentarii la: Când cetăţenii mor de foame, sunt îndreptăţiţi să-şi mănânce conducătorii

De către: Florenta Toader

Florenta Toader — Sat, 29 May 2010 11:53:30 +0000

@Marius: M-am gândit şi eu la posibilitatea asta. Găsisem o ştire pe realitatea.net pe care aş fi vrut să o dau ca sursă în articol, dar pe care nu am mai găsit-o ulterior, în care oameni prezenţi la manifestaţie spuneau că nu au încredere că se va schimba ceva. Drept dovadă, imediat după protest a fost sedinţa de guvern şi până seara apăruse pe surse ştirea că guvernul îşi asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri de austeritate.

De către: Catalina Grigorasi

Catalina Grigorasi — Sat, 29 May 2010 10:49:45 +0000

Ştii cum am văzut eu reflectată la tv greva? Era un bucată fost mare ministru pe acolo cu protestanţii care povestea că el moare de foame pe paradigma “să vadă poporul că noi suntem alături de ei, să şi noi suferim din cauza celor de la putere”.

Mai erau… nişte mineri în plin plan care povesteau cum au venit ei la mineriade în Bucureşti şi ce s-au mai distrat. Nu mai ţin minte pe ce post că tot schimbat canalele să văd noi perspective asupra situaţie.

De către: Marius-Mugurel Ciobanu

Marius-Mugurel Ciobanu — Fri, 28 May 2010 22:24:57 +0000

Problema nu este, cred eu, că mesajul nu “a prins” la participanţi, ci că mesajul nu reflecta realitatea acelor oameni aduşi din toată ţara. Faptul că sindicatele, partidele de opoziţie, şi chiar oameni de media au promovat măsurile anunţate de Guvern ca “genocid”, “Apocalipsă”, “foamete” nu pare a corespunde realităţii din teren. Normal că oamenii sunt nemulţumiţi, dar se pare că sindicatele nu prea au reuşit să-şi convingă membrii că “vor muri de foame”.

De către: Catalina Grigorasi

Catalina Grigorasi — Fri, 28 May 2010 12:26:03 +0000

O, doamne, chestiile astea sunt reale sau fac parte dintr-o carte proasta? Si eu am avut impresia ca oamenii aveau chef de bascalie, bine sa spunem ca eu nu am o parere generala foarte buna despre miscarea sindicala de pe plaiurile mioritice. Vad ca au “evoluat” intr-un fel.

De către: Florenta Toader

Florenta Toader — Fri, 28 May 2010 10:56:09 +0000

Propun să depăşim momentul, cred că am epuizat mare parte din argumentele pro şi contra în legătură cu ceea ce a fost bun şi ceea ce a fost mai puţin bun la acest protest.

De către: Vlad Ciobanu

Vlad Ciobanu — Fri, 28 May 2010 10:15:19 +0000

@Florența : Din păcate, probabil simțind și tu lucrul acesta l-ai precizat în concluzia comentariului, o generalizare e exact ceea ce ai folosit tu. Eu mă refeream în foarte mare măsură la ce s-a întâmplat acolo, în Victoriei. Ce fel de protest e ăla în care pui “dansul pinguinilor” și îl chemi pe Cerebel să cânte cu papion la gât ? S-a ajuns la nivelul ridicolului suprem, cu toate muzicile și protestele lor. Dar în fine, poate iar simplific și complic în același timp (???). Vorba aia: “Țara arde și baba se piaptănă.” Sau mai bine zis “Murim de foame, dar protestăm cântând și dansând.” E foarte post-modern.

Și la nivelul discuțiilor din comentarii, cred că lipsește o atitudine ceva mai critică. Văd o acceptare și o obișnuință patologică la mersul lucrurilor și la felul în care se organizează acțiunile politice. Până mai ieri nimeni nu comenta la adresa evenimentelor cu mici și bere. Acum că s-a decis domnul Ponta să le suspende, toată lumea cu aprobarea.

De către: Florenta Toader

Florenta Toader — Thu, 27 May 2010 12:31:27 +0000

Complici şi, în acelaşi timp, simplifici prea mult lucrurile . Te complici în teorii cu privire la realţia dintre politic şi artă. Şi simplifici prea mult lucrurile, încardându-le în categorii mult prea rigide şi pierzând din vedere alte aspecte.

În general, la actul de creaţie nu contribuie numai inspiraţia pură ci şi o serie de aspecte exterioare. Realităţile politice pot înfluenţa creaţia artistică, fără a da naştere la partizanat sau propagandă şi fără a afecta actul de catharsis. Multe dintre creaţiile artistice şi muzicale valoroase au la bază revolta faţă de realităţile politice de la un moment dat. În acest context, muzica poate amplifica mesajul unei manifestaţii, mai ales dacă are capacitatea de a mobiliza mulţimea.

În particular, la manifestaţia din 19 mai mesajul transmis prin muzică nu a avut puterea necesară din considerente legate de psihologia participanţilor – care nu au crezut în sorţii de izbândă al protestului lor. Să nu uităm şi înclinarea românilor de a face haz de necaz.

Nu e cazul să facem generalizări pripite, însă. Fiecare manifestaţie are particularităţile sale, iar prezenţa muzicii nu anulează automat efectele unei mişcări de protest.

De către: Vlad Ciobanu

Vlad Ciobanu — Thu, 27 May 2010 11:35:39 +0000

Îl transmit (ei) sau îl transmite (muzica) ? Arta în general poate fi considerată o formă de protest, dar mergem în două direcții (a se vedea Școala de la Frankfurt și criticile culturale) : ori politizezi arta, ceea ce conduce la partizanat (distrugând parțial credibilitatea și implicit actul de catharsis), ori oferi un strat estetic politicului, ceea ce duce la propagandă. În cazul de față, cred că lipsește arta. A profita de orice întrolocare în scopul notorietății artistice proprii e capitalism. Așa că spune-mi: a aduce divertismentul în mijlocul unei manifestații e o amplificare sau o subminare a mesajului ?

De către: Florenta Toader

Florenta Toader — Thu, 27 May 2010 10:27:06 +0000

Pai şi muzica poate fi o formă de protest, atât timp cât oamenii cred în mesajul pe care îl transmit.

De către: Vlad Ciobanu

Vlad Ciobanu — Thu, 27 May 2010 10:19:12 +0000

Protestele sunt bune dacă sunt proteste, nu concerte.

De către: Vlad Ciobanu

Vlad Ciobanu — Thu, 27 May 2010 10:18:15 +0000

Prefer să simt de fiecare dată că e primul protest decât să mă obișnuiesc cu practicile și să calc pe niște urme care duc în direcții greșite.

De către: Florenta Toader

Florenta Toader — Thu, 27 May 2010 10:08:43 +0000

@Vlad Sunt foarte interesante observaţiile tale de la faţa locului. Vin să întregească ceea ce am încercat să transmit în articol. Protestul a fost unul…ciudat, la fel se anunţă şi grevele care vor începe din 31 mai. Nu sunt de acrod cu manifestaţiile violente, dar nu prea cred în puterea pichetărilor . Totuşi, protestul din 19 mai este interesant prin felul în care oamenii au ales să-şi transmită mesajele.

De către: Dani

Dani — Thu, 27 May 2010 09:12:21 +0000

Daca chiar ai fost acolo si esti surprins de chestiile astea inseamna ca esti la primul protest

De către: Vlad Ciobanu

Vlad Ciobanu — Thu, 27 May 2010 00:51:07 +0000

Articolul este foarte mare și chiar dacă aș dori să comentez punctual, nu pot. În orice caz, eu am fost pe acolo, fizic, și pot oferi câteva impresii.

1. Se vedea că oamenii au fost aduși. Nu prea am văzut motivație personală sau o gândire plină de inițiativă în comportamentul lor.

2. Au fost mulți oameni săraci, murdari, băuți. Cu toate acestea, erau veseli, spuneau glume și mergeau cu fanfara.. la propriu.

3. Au fost tineri (mai bine spus liceeni) care dansau pe melodia despre pinguini și se distrau copios.

4. Au fost doi indivizi ieșiți din comun. Unul târa după el picioarele tăiate ale unui berbec, presupun. Erau uscate și legate între ele cu frânghie. Nu glumesc. Și altă persoană, o femeie, avea un cărucior de la fiare vechi în care era un copil handicapat, vai de capul lui, săracul, pe care nici nu-l ștergea la gură. Nici apă nu am văzut să-i dea. În schimb, tot arăta lumii o cicatrice (de la o operație ?) oribilă a copilului și striga în disperare, în spatele “ministudio-ului” Antena 3, despre cum “mogulii criminali” au furat celule stem (aberație) și i-au ucis soțul. Știu, același “wtf” pe care-l trăiți când citiți asta l-am avut și eu în minte când am asistat.

5. Au fost foarte mulți jandarmi și polițiști. Prin foarte mulți a se înțelege un număr comparabil (nu glumesc) cu cel al protestatarilor.

6. Au cântat artiști pe scenă la final. De ce ? Hai să vorbim despre derizoriu. Toată adunarea a avut mai mult intenția de a distra lumea decât să o incite la protest. De asta nu s-au prezentat mulți. Că au mers într-o direcție, dar au organizat greșit. Trebuiau să invite trupe mai importante.