Cand presedintele actioneaza prin invaluire
Îndrăznesc să afirm că săptămâna trecută a fost cea mai dificilă săptămână a preşedintelui Traian Băsescu după 19 aprilie 2007. Nu se întâmplă în fiecare zi ca Guvernul (sic!) preşedintelui să cadă, să se construiască ad-hoc şi absolut spectaculos o majoritate antiprezidenţială, această majoritate să propună un premier credibil, cu o imagine foarte bună, UDMR să susţină necondiţionat acest premier, iar minorităţile să şi-l asume. Traian Băsescu a răspuns imprevizibil, dar slab. A părut tiranul ce urmăreşte dizolvarea Parlamentului doar pentru că îndrăzneşte să i se opună (perfect constituţional).
Sâmbătă apare, însă, bomba! Traian Băsescu are un face-lift la site. Vedem, pe de-o parte, noul slogan, atât de nepotrivit personajului şi obţinut cu tuşe groase de sleight of hand dinspre tabăra liberală, pe de altă parte, programul politic asumat pentru perioada următoare. De ce sloganul este nepotrivit au mai dezbătut şi alţii şi s-au găsit suficiente argumente acolo. Aş îndrăzni, deci, să mă concentrez pe programul politic asumat.
Nu pot să nu observ tema luptei prezidenţiale împotriva Parlamentului, care, culmea!, acum nu mai este alcătuit nici din listaci şi mulţi dintre cei 322 au dispărut din Casa Poporului sau au trecut în tabăra prezidentului, căindu-se probabil după tentativa de deicid. Traian Băsescu ne propune referendumul pentru Parlamentul unicameral – mai demult apăram un asemenea demers, pentru că este constituţional şi pentru că înseamnă o consultare cu electoratul. M-am răzgândit, pentru simplul motiv că am impresia că preşedintele devine băşcălios când nu trebuie. În principiu, un Parlament mai suplu poate fi avantajos, în condiţiile unei uşoare debirocratizări şi unei luări mai coerente a deciziilor. Să vorbeşti, însă, despre costurile democraţiei parlamentare, cum că acestea scad cu 1 milion de euro pe lună, şi să foloseşti asta ca principal argument mi se pare revoltător. Asta în condiţiile în care Administraţia Prezidenţială (în teorie, pentru un singur om) cheltuieşte exact atât pe lună, într-un mod total aflat la discreţia preşedintelui.
După acest sentiment de revoltă iniţială, a venit revelaţia. Lui Traian Băsescu i-a fost frică să atace frontal subiectul care-l interesează – forma de organizare statală.
Nu cred că este un secret pentru nimeni (simpatizanţi sau opozanţi ai preşedintelui în funcţie) că Traian Băsescu este încorsetat de atribuţiile relativ limitate ale postului pe care-l ocupă. Ajutat de Curtea Constituţională în 2007, preşedintele a mai câştigat putere. Ajutat de supunerea cvasitotală a PDL şi a lui Emil Boc a obţinut şi o mare putere executivă. Toate acestea nu sunt, însă, legiferate. Mă aşteptam, deci, în primăvară ca preşedintele să declanşeze un referendum pentru forma de organizare statală – cum ar veni, să ne întrebe pe noi, cetăţeni mărunţi ai acestei ţări care nu avem voie să ne exprimăm păreri politice duminica (şi dacă o facem nu avem bun-simţ, tocmai ceea ce ne propune dumnealui), dacă vrem o republică prezidenţială sau parlamentară. Asta ar fi echivalat cu ruperea pisicii şi atunci ştiam cum se poziţionează fiecare tabără – preşedintele de o parte, toţi ceilalţi de partea cealaltă. Era totul la vedere.
Să ne întrebe despre numărul mai mic al parlamentarilor, pentru că vrea o Casa Poporului mai puţin populată, echivalează cu acelaşi lucru, dar nelegiferat. Prin mijloace specifice, preşedintele speră să câştige parlamentari, care să-i asigure o majoritate confortabilă. Eventual, oricând, preşedintele ar putea să se delimiteze de acea majoritate, cum a făcut-o săptămâna trecută de PDL. În sistemul prezidenţial legiferat, se ajungea la asumarea răspunderii – trebuia să-şi asume undeva vinovăţia pentru statu-quo-ul obţinut. Pe noua variantă nu este nevoie. Preşedintele apelează, deci, la subterfugii prin care să obţină cam aceleaşi drepturi, fără aceleaşi responsabilităţi.
Pentru că sunt un admirator (sincer!) peren al tenacităţii sale (şi cam atât), de astăzi începând vă propun tuturor să votaţi în cadrul poll-ului de pe blogul masteratului dacă doriţi republică prezidenţială sau republică parlamentară. Evident,aşteptăm argumentele privind decizia voastră în rubrica de comentarii.
Sursa foto: presidency.ro
Despre autor: Cristian Calugaru
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Republica parlamentara este azi modelul predominant in Europa civilizata. Pana si republica Moldova ne-a dat un exemplu superb cum poate functiona o republica parlamentara: era nevoie de un singur vot pentru comunisti si nu l-au avut. Deci se poate. PS: il urmaresc cu admiratie pe Emil Constantinescu care a crescut in intelepciune acum, de cand nu mai este presedintele tarii. Spunea acesta ca singura calitate a lui traian Basescu este ca “minte frumos si convingator, fiind un mare comunicator”. Ce a sugerat dar n-a spus-o in clar este ca si Hitler si Mussolini aveau aceleasi calitati. Si unde si-au tarat tarile. PPS: ma uit cu admiratie la ceea ce fac bulgarii azi .
Intotdeauna am privit cu un zambet pe chip oamenii care au pareri atat de formate si o imagine atat de clara asupra lucrurilor. Dar fiindca sunt mai stangaci in intelegere.. spune-mi daca e corect. Asta ai vrut sa spui ? -> “Majoritatea tarilor din europa functioneaza ca republica parlamentara. Republica Moldova este un exemplu pentru Romania fiindca unul a votat diferit. Constantinescu e mai intelept pentru ca a spus ca Basescu e un bun comunicator si minte frumos, de aici rezultand ca seamana cu Hitler Si Mussolini, care si-au tarat tarile intr-o situatie negativa. Si admiri bulgarii.” ….wow
Da !
Imi cer scuze pentru offtopic.
IMPORTANT! Pentru colegii de anul I care stiti ca nu mi-ati dat adresa de mail, va rog sa-mi scrieti la mitan_andreea at yahoo.com, eventual sa-mi lasati si un numar de telefon.
Dupa cursul de joi va trimit tuturor un mail cu noutatile de la fiecare curs (prezente, evaluare, mici modificari in orar, bibliografie), ca sa nu fie probleme din cauza faptului ca n-ati putut ajunge la primele intalniri.