Crin Antonescu – Mezinul politicii româneşti

Anvergura actuală

Crin Antonescu este unul dintre cei mai vechi liberali postdecembrişti. Notorietatea i-a adus-o mai degrabă retorica decât faptele (un clişeu cu care încă se mai războieşte). Oamenilor le place să-i asculte discursurile, aşa cum şi lui îi place să se asculte vorbind (probabil aici stă secretul retoricii sale). Corelând aceste trăsături şi cu aspectul fizic, putem spune că avem de-a face cu un narcisist. Până acum a dovedit a dovedit o oarecare consecvenţă şi, nu în ultimul rând, a demonstrat că este un om echilibrat. În toţi aceşti ani de politică n-a strâns avere prea mare, aşa că putem spune că e cinstit (unii, mai răutăcioşi, ar putea să aprecieze altfel o asemenea performanţă). Una peste alta, este cel mai în măsură să promoveze bunul-simţ în actuala campanie electorală.

Dacă până aici am vorbit de principalele stereotipuri care l-au consacrat pe Crin Antonescu, a venit vremea să intrăm mai în profunzime şi să descoperim alte valenţe ale personajului politic. Asemeni lui Paul, mă voi folosi de lumea basmelor pentru a-l caracteriza pe candidatul liberal. Dacă Mircea Geoană reuşeşte să parcurgă (cu chiu, cu vai) întregul drum iniţiatic, Crin Antonescu pare a fi condamnat să rămână veşnic un mezin al politicii româneşti. Un soi de Prâslea care nu va apuca să-şi depăşească condiţia de neofit. Dar, spre deosebire de basme, aici lucrurile stau taman invers. Mezinul nu este marginalizat şi hulit de tată sau fraţi. Din contră, toate speranţele se leagă de el, este privit ca favorit încă de dinainte să apuce pe drumul iniţiatic. Tocmai aceste aşteptări ridicate sunt cele care condamnă personajul nostru. Cam aşa şi-a început Crin Antonescu cursa pentru prezidenţiale, la Congresul PNL, atunci când a preluat şefia partidului. De atunci şi până nu demult, Antonescu a stat sub semnul decepţiei.

Campania electorală

Înainte de debutul campaniei electorale, s-a produs un fel de ruptură în ritmul cu care avansa candidatul liberal. Probabil nici el nu s-a aşteptat să îi iasă atât de bine mişcarea cu Klaus Johannis. Nu evit să spun că întreaga strategie a fost foarte bine gândită. Pentru câteva zile, Antonescu a fost liderul unei largi majorităţi parlamentare. Aşteptările începeau din nou să crească (nu cumva succesul de atunci se explică tocmai prin faptul că nimeni nu se mai aştepta ca Antonescu să facă o mişcare inteligentă?), „tânărul politician” părea din nou gata să înfrunte zmeul. Dar nu a durat foarte mult până când Geoană a preluat conducerea. De fapt, liderul PSD nu o pierduse niciodată, doar Antonescu reuşise să creeze această impresie. Acum ne aflăm din nou pe panta descendentă, când decepţia începe din nou să-şi facă apariţia în jurul lui Crin. Da, mişcarea cu Johannis l-a ridicat în sondaje, dar l-a ridicat undeva spre 17%, faţă de cei 12-13% pe care îi avea înainte. Nu contest faptul că Antonescu este capabil să revină în prima linie. Dar problema la el tocmai asta este: capabilitatea în loc de înfăptuire. Cam cum e cu discursul. Vorbeşte foarte bine, dar nu prea face ceva concret (greu de scăpat de stereotipul acesta).

Ca observaţie un pic off topic, poate ar fi fost mai inspirat ca echipa de consultanţă a lui Crin să ia în considerare (în locul purificării photoshop-istice a chipului angelic) chiar introducerea anumitor elemente care să îl facă mai bătrân, puţin mai matur.

Perspectiva lui 22 noiembrie

În acest moment, favoriţii pentru turul II sunt Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Poate risc să enervez, dar se pare că Geoană a avut mai mult de câştigat de pe urma lui Johannis. În plus, liderul PSD are un partid mult mai puternic în spate decât Antonescu. Oricât am vrea să eliminăm acest element din ecuaţie, la aceste alegeri prezidenţiale contează foarte mult. Probabil, singura speranţă a şefului PNL este ca Oprescu să reuşească să rupă din PSD, dar, după cum vedem, ravagiile doctorului nu sunt chiar atât de semnificative (deocamdată) pe cât ne-am fi aşteptat.

Atât în lupta cu Băsescu, cât şi în cea cu Geoană, liderul PNL se confruntă cu problema credibilităţii ca şef de stat. Blestemul mezinului revine din nou. Cum să însărcinezi un “tânăr politician” cu gestionarea unei ţări, mai ales în perioadă de criză? Probabil aceasta este întrebarea la care Antonescu va trebui să găsească cât mai repede un răspuns. Concepţia românilor despre preşedintele României este strâns legată de imaginea bărbatului de stat, un statut la care Antonescu nu a reuşit să ajungă încă.

Ce se întâmplă după 6 decembrie seara

Spre deosebire de Geoană, Crin Antonescu are mai multe variante. Antonescu îl înfrânge pe Băsescu. Fără îndoială, ar echivala cu maturizarea mezinului, înfăptuirea drumului iniţiatic şi trecerea de la “tânăr politician” la bărbat de stat. Dar, destul de probabil, va trebui să renunţe la numirea lui Johannis ca premier dacă va vrea să construiască un Guvern votat de PSD în Parlament.

Scenariul doi: Antonescu nu întră în turul al doilea, iar Băsescu câştigă alegerile. Cel mai probabil, în acest caz, va pierde şi şefia PNL, iar partidul se va confrunta cu mari convulsii interne. Totuşi, scenariul conflictelor interne din PNL este mai puţin probabil decât cel din PSD. C. P. Tăriceanu ar vrea să revină, dar nu ştim în ce măsură mai poate.

Ultimul scenariu: Antonescu nu intră în turul II, dar Geoană câştigă alegerile. În acest caz, e destul de probabil ca PNL să intre la guvernare alături de PSD, ceea ce i-ar garanta în continuare fotoliul de lider al partidului. Cu toate acestea, Crin Antonescu va rămâne un “tânăr politician”.

Sursa foto: alexandragrin.wordpress.com

closeAuthor: Tudor Salcudeanu Name: Tudor Salcudeanu
Site:
About: Specialist în comunicare politica, FAR Communication (prezent)See Authors Posts (9)

Tags: alegeri prezidentiale, Analiza politica, Antonescu, Basescu, Geoana

Va puteti abona prin RSS

Articol publicat joi, 29 octombrie, 2009 la 13:45 in Analiza politica, Campanii electorale. Puteti urmari comentariile la acest articol prin RSS 2.0.