Cum te salveaza comunicarea
Presa romanească este oricum, numai apologetica nu. Ea se alimenteaza din conflict, iar comunicarea este, in esenta, una violent simbolica.
Era de asteptat ca, intr-o perioadă de criza economica si de si mai profunda criza a reperelor (morale, la nivelul societatii noastre, si economice, la nivelul intregii lumi), media sa se napusteasca la una dintre tintele cele mai facile: politicianul roman. Situatia interna de acum nu difera cu mult de cea a anilor de dupa 1990, cand omul politic era imaginat ca potentat al perpetuei tranzitii (pentru viitorii studenti ai Masteratului Politic, interesati de mai multe detalii: veti avea un curs numit Istoria campaniilor electorale din Romania).
Cazurile ministrilor Ridzi si Nemirschi erau, mediatic vorbind, inevitabile. Nu prin prisma acuzatiilor în sine, ci prin prisma unui intreg cumul de trasaturi victimare (Rene Girard – Tapul ispasitor, must read pentru studentii Masteratului Politic), care le-a fost construit fiecaruia.
Despre Monica Iacob-Ridzi se stiu destul de multe lucruri pe care presa le reda ca necesare si suficiente pentru a fi impusa ca ministru. Vorbim aici despre apropierea de Elena Basescu, apartenenta la grupul de femei pe care Traian Basescu le-a promovat (alaturi de Anca Boagiu, Elena Udrea, Alma Anastase) si modul in care reuşea sa transmită mesaje ca venind din partea presedintelui, nu neaparat din partea partidului. Pentru opozantii presedintelui, erau motive suficiente sa o atace. Daca la acestea mai adaugam si povestea reinfiintarii Ministerului Tineretului si Sportului si lupta cu PSD pentru ocuparea unui post in acest minister, intr-o perioada in care se vorbea despre stransul curelei, atunci avem o imagine mai completa a motivatiilor unei asemenea campanii de presa.
Nicolae Nemirschi, pe de alta parte, era impus de Radu Mazare, calitatea principala fiind abilitatea sa in chestiuni financiare, lucru dovedit cat timp fusese viceprimar al Constantei. Faptul ca Ministerul Mediului, un minister destul de linistit de altfel (Atilla Korodi n-a avut probleme de imagine in plin scandal al Parcului Bordei), urma sa primeasca 5,5 miliarde de euro din partea UE era un element suplimentar asupra elucidarii rolului pe care urma sa-l joace ministrul Nemirschi.
Ambii ministri erau, deci, tinte previzibile, poate chiar pe lista victimelor prevazute de fiecare dintre cele doua partide colege de coalitie, dar totusi dusmane.
Efectele imagologice nu sunt, insa, aceleasi. Desi s-a actionat la fel, acuza principala este pe directia alocarii unor sume de bani, destul de consistente, unor firme marunte. Secundar, fiecare a mai trebuit sa se apere de o alta acuzatie. Ministrul Ridzi, pentru ca ar fi actionat direct ca Elena Basescu sa ajunga europarlamentar – concertul de la Petrosani. Ministrul Nemirschi, pentru ca ar fi avut inadvertente in declaratiile de avere, mai precis, pentru o casa de vacanta aparuta peste noapte. Ambele subiecte secundare sunt imagologice, Nemirschi avand 10 zile dupa 15 iunie, pentru a face corecturi in declaratia sa de avere. De fapt, a si spus ca va face asta.
Diferenta de pozitionare a media, in cele doua cazuri, este evidenta. Cauza nu este parti prix-ul politic, ci modul in care au inteles cei doi ministri sa comunice. Monica Iacob-Ridzi a fost agresiva, nu a oferit explicatii concludente, a incercat sa bagatelizeze cifrele si, in sfarsit, a refuzat sa mai apara in media, neavand, deci, nici macar posibilitatea unei victimizari clasice. De cealalta parte, Nicolae Nemirschi a comunicat prompt, si-a asumat responsabilitati, a prezentat el insusi documente, nu s-a ascuns in spatele partidului si, poate cel mai important, nu a devenit, nici macar pentru un moment, agresiv in comunicarea fata de jurnalisti.
Pe moment, cel putin, comunicarea, bat-o vina!, se dovedeste a fi lucrul care ii deosebeste pe politicienii nostri. Nu ideile, nu performanta. Cutitul suspendarii ministrilor este, insa, la altcineva.
Despre autor: Cristian Calugaru
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Ridzi va mai avea o problema de elucidat. Cica vrea (trebuia) sa participe, prin MTS, la construirea unei telegondole in masivul Parang, adica tot in minunatul Petrosani.
Tot 500.000 de euro, alte oportunitati de comunicare pentru ministrul “tineretului din ziua de azi”…
Jocul de Ridzi-Pitzi!
Tragand cu urechea pe la Masteratul Politic am auzit ca nici presa asta nu e chiar o virgina neprihanita ce suspina noaptea in somn de grija cetateanului ci mai degraba ar avea niste polite de platit si unele scopuri politice de promovat. Daca nu era Ridzi tot se gasea un politician numa’ bun de ghilotinat in fata multimii dornice de sange pe criza asta. Nemirschi s-a potrivit pe schema doar ca sa se respecte protocolul de guvernare si asa cum PSD si PDL au ales la constituirea guvernului pe rand cate un minister tot asa aleg si acum cate un ministru de jumulit.
Revenind la Ridzi – Pitzi, faptul ca abia acum a aflat presa, cu uimire, ca acum doua luni s-a facut o smecherie cu banii de la MTS si ca la Petrosani se face telegondola cu 80 milioane de euroi seamana izbitor cu situatia lui Pitzi (nefericitul de Piturca) despre care am auzit doi ani tot felul de cometarii docte privind stilul de joc, tactica eficienta si alte treburi ezoterice intelese doar pe la Pipera pentru ca imediat ce a dat-o cu calificarea de gard presa sa redescopere cu aceeasi uimire feciorelnica stirea ca omul era mare fan al babaroaselor si cazinourilor si sa mi ti-l toace marunt si sistematic pana cand l-au scos si din silenzio stampa si din sarite si de la nationala.
O alta asemanare e ca la Piturca toata lumea dorea de fapt capul lui Nasu – Mircea Sandu dar nu s-a potrivit si singurul presedinte posibil al FRF a iesit din povestea asta cu titlu de salvatorul fotbalului romanesc ce a starpit raul dandu-l afara pe Pitzi si gasindu-l la Brasov pe Lucescu cel mic.
Oare acum cum o sa iasa?
Culmea e ca tot Tolontan a fost primul si la Pitzi si la Ridzi!
Liviu, problema cu Ridzi e cumva mai complicata. Ea e buna de folosit pentru adversarii politici, cand vor sa-l atace pe Traian Basescu. De altfe, atacul este foarte eficient. Pentru presedinte, insa, nu e suficient de valoroasa ca, odata cu sacrificarea ritualica pe altarul luptei anticoruptie, sa se recredibilizeze.
Nu se poate recredibiliza decat in masura sacrificarii unui oltean sau a unui marmorean.
In ceea ce-l priveste pe Catalin Tolontan, cred sincer ca plasarea sa in toate zonele ca echidistant (pana mai ieri ii lua apararea presedintelui in lupta cu clasa politica putreda de coruptie, iar acuma o ataca pe doamna Iacob Ridzi)ii aduce deservicii. In loc sa-l credibilizeze, se intampla invers: il injura si unii si altii si-i merge vorba de “om cu interese si datorii”.
Inchei cu “oda mie”. Iata cat de usor a iesit, cel putin pe moment, Nemirschi din zona tintelor umblatoare, doar stiind sa comunice cand trebuia. Sic! A comunicat o singura data, dar bine.
Cristi, m-ai zapacit cu comunicarea asta. Analiza ta e corecta din punct de vedere al efectelor dar nici unul nici altul nu a actionat pe baza unei strategii elaborate sau la recomandarea unui consultant specializat.
Nemirschi, fiind inginer (sic!), a vazut cum sta treaba, a dat o explicatie logica si a considerat suficient. Doamna Ridzi, fiind pe cai mari si bagata in seama de media mai mult decat era cazul in ultima perioada, a aplicat “tactica tigancii la piata” ( nu e vorba de nicio conotatie rasista) pe principiul ca cine face galagie mai mare are mai multa dreptate, ceea ce nu e tocmai adevarat dupa cum o demonstreaza realitatea.
Stiu ca nu renunti usor si trebuie sa ai ultimul cuvant ca si la impozitul forfetar. Mai adauga articole ca e pacat sa ne irosim pe o singura tema!:)
Oda tie!