Dezertori din toate partidele, uniti-va!
Observaţia lui Adrian Năstase referitoare la supraexpunerea mediatică de care au parte dezertările din rândurile PSD rămâne corectă – au existat momente în istoria partidului, mai ales între 1996 şi 2000, când numărul celor care au schimbat tabăra a fost mult mai mare. Momentul ruperii facţiunii lui Theodor Meleşcanu din PDSR a fost un astfel de moment. Mai mult, cu tot respectul pentru Cristian Diaconescu şi Marian Sârbu, la momentul respectiv, Meleşcanu era un personaj politic de prim-rang, imaginat în timpul prim-ministeriatului lui Nicolae Văcăroiu ca un posibil succesor al lui Ion Iliescu.
Este, deci, corect de punctat că PSD este afectat mai degrabă de o atenţie mediatică excesivă, decât de pierderea unor piese grele în angrenajul propriu-zis. Până una-alta, nici Marian Sârbu, nici Cristian Diaconescu nu se bucurau de o susţinere prea puternică în interiorul PSD. Nu trebuie uitat că Miron Mitrea a trebuit să facă oarece presiuni la sfârşitul lui 2008 pentru ca Ministerul Muncii să-i revină apropiatului său, si nu lui Gheorghe Barbu din PDL. Mai mult, din cauza apropierii de Traian Băsescu, în formulele guvernamentale vehiculate în eventualitatea victoriei lui Mircea Geoană la prezidenţiale, Cristian Diaconescu nu ar mai fi ocupat nici măcar funcţia de ministru al Externelor. Ca să nu mai vorbim de faptul că Diaconescu are o imagine mult mai bună în afara partidului şi nu pare a fi capabil de a intra în rezonanţă cu electoratul propriu, scorul de la localele din 2008 fiind grăitor.
Având ca exemplu o mişcare politică eşuată (ApR) în jurul căreia s-a construit un soi de emulaţie şi importanţa relativ scăzută a pierderilor din PSD, este de presupus că ne-am îndrepta către acelaşi tip de deznodământ. Numai că, de data aceasta, nu sunt foarte convins că istoria se va repeta întocmai. Trebuie punctate câteva lucruri extrem de importante:
- Puterea politică de acum este un monolit. Aceasta nu se va scinda din cauza unor probleme interne, aşa cum s-a întâmplat cu CDR. Toate părţile componente (iar dacă UDMR-ului nu-i va convine, va pleca) vor trage în acelaşi sens;
- Legea electorală de acum este mult diferită de cea din 2000. Până în 2012, lucrurile pot evolua şi mai mult, în sensul trecerii la uninominalul în două tururi de scrutin şi, eventual, la anularea pragului electoral sau măcar coborârea lui în jurul a 2%. Implicit, ne vom apropia de modelul alegerilor locale. Ceea ce permite o baronizare în teritoriu;
- Aşa cum discutam cu un parlamentar al puterii, în momentul în care eşti abonat la conducta cu bani a Guvernului, îţi vine foarte uşor să-ţi consolidezi colegiul parlamentar. Practic, în colegiile democrat-liberalilor nu există picior de pesedist sau liberal care să facă opoziţie. Există doar comunicarea unidirecţională dinspre putere. Iar experienţele de la locale arată că politicianul aflat la putere este, în cea mai mare proporţie, reconfirmat;
- Mai toţi cei care au părăsit PNL şi PSD au primit diverse avantaje materiale (pentru colegiile lor), lucru care le garantează o expunere majoră în colegiul propriu. Aceştia şi le pot securiza în această perioadă, iar cu susţinerea PDL pot câştiga în eventualitatea unui tur doi de scrutin.
Cam toată lumea a vorbit despre partidul politic al Generalului Oprea ca despre o construcţie politică moartă înainte de a fi născută. Dacă este uşor de prevăzut că nu se poate impune imagologic la nivel naţional şi că nu poate ocupa comunicaţional locul PSD, nu este la fel de lesne de dedus că toţi cei care au plecat acum din PSD şi PNL nu vor mai fi parlamentari în 2012. Acum, cele două partide au pierdut zone de putere (cu parlamentarii, şi-au schimbat tabăra şi mai toţi primarii din respectivele colegii), mai mult decât cadre. Or, dacă această hemoragie continuă, PSD şi PNL ar putea avea mari probleme pe viitor (mai ales la locale). Una peste alta, partidul lui Oprea beneficiază de o conjunctură favorabilă, iar el se poate consolida în eventualitatea unor alegeri în 2012. Este dependent, evident, doar de interesele de moment ale taberei portocalii şi de disponibilitatea capilor PDL de a-şi ţine cuvântul.
Lupta politică pe care cele două partide de opoziţie trebuie să o dea acum, dacă vor să supravieţuiască la nivelurile actuale, este pe palierul legii electorale. Pentru că PNL poate avea reale probleme, cu toată imaginea lor bună, iar PSD poate pierde mult din influenţa în anumite zone. Corect ar fi ca direcţia de acţiune şi comunicare a PSD şi PNL să fie comună, în sensul susţinerii unui sistem electoral pe listă şi a impunerii obligaţiei ca aceia care părăsesc partidul să-şi piardă şi funcţia politică obţinută pe lista respectivului partid.
PS. Poate cea mai mare greşeală făcută de PSD sub conducerea lui Mircea Geoană a fost acceptarea (fără prea multe comentarii) a votului uninominal. Pentru că, astfel, echilibrul democratic se poate rupe mai uşor, iar noi asistăm neputincioşi la o baronizare a ţării.
Sursa foto: www.turnuldesomn.wordpress.com
Despre autor: Cristian Calugaru
Va puteti abona prin 
RSS
“din cauza apropierii de Traian Băsescu” – Referitor la CD, poţi detalia ?
“Aşa cum discutam cu un parlamentar al puterii” – Care dintre ei ?
Realizezi că în “punctarea lucrurilor extrem de importante”, vorbeşti despre lucruri, care nu sunt naturale unui sistem democratic viabil, cu prea mare uşurinţă ? Unde a dispărut, în cazul acesta, analiza critică ? Cunosc realitatea.. însă dacă alegi să critici alte subiecte.. dar situaţiile în care politicianul de la putere are garanţii în privinţa bugetului nu merită atenţie mai multă.. atunci ce se întâmplă cu restul opiniilor ?
“Pentru că, astfel, echilibrul democratic se poate rupe mai uşor, iar noi asistăm neputincioşi la o baronizare a ţării.” – un final prea fatalist. Şi din câte ştiam eu, termenul de baroni a fost instituit în relaţie cu PSD. Era mai bine dacă foloseai expresia de “rebaronizare” sau “o nouă baronizare”.
PS : De ce nu se folosesc diacritice în titlu ?
Apropierea lui CD de TB era evidentă (el chiar s-a chinuit să obţină o vizită a lui Băsescu la Washington înainte de campania electorală; în plus, este unul dintre miniştrii PSD care nu au vrut să-şi dea demisia când PSD a ieşit de la guvernare, unii spun chiar că a plâns; sediul MAE e tot în Modrogan).
În ceea ce priveşte “un parlamentar al puterii”, ştii şi tu că sursele nu se spun.
Conducta cu bani nu înseamnă bani negri sau mai ştiu eu ce năzbâtii, ci doar că amendamentele depuse de parlamentarii puterii la Legea Bugetului de Stat trec la votarea Bugetului, pe când ale opoziţiei nu. Asta înseamnă că fiecare merge şi se împopoţonează în teritoriu cu faptul că nu ştiu ce spital, cămin cultural, biserică etc. a primit bani datorită lui.
Sfârşitul nu este deloc fatalist, mai vorbim peste doi ani şi jumătate, vedem atunci care procentajul de parlamentari reconfirmaţi. Baroni au fost “pediştii vechi”, din perioada de după ieşirea din FSN. Guşă doar l-a reluat şi l-a atribuit pesediştilor în 2004.
Nu foloseşti diacritice în titlu pentru că nu se indexează bine în motoarele de căutare.
SEO se face în principiu pe baza informaţiei din codul html. Asta înseamnă că puteţi pune fără probleme diacritice în titlul articolului (mă refer la cel scris sus mare cu litere îngroşate), atât timp cât nu le folosiţi în pagina cod (exemplu: fara diacritice.. la fel şi restul -urilor).
Ştiu cam cum merge sistemul banilor spre teritoriu, dar nu poţi vorbi despre asta într-un mod lipsit de critică. E corect ca unii să poată da înainte în timp ce alte comunităţi suferă din cauza luptei politice ? Mă gândesc la oamenii care se folosesc de serviciile instituţiilor care nu primesc bani sau care lucrează în ele.