Efecte ale alegerilor prezidentiale (I)

Alegerile prezidenţiale au trecut. În cele ce urmează, voi încerca să prezint punctual câteva semnificaţii şi efecte ale realegerii lui Traian Băsescu.

1. Majoritatea creată în Parlament nu a fost validată.

• Ea a fost artificial creată împotriva unui singur om. Din punct de vedere ideologic era nesustenabilă. S-a întâmplat acelaşi lucru ca în mai 2007, când Traian Băsescu a speculat toate disonanţele cognitive: PRM-UDMR; PSD-PNL (Iliescu-Coposu);
• Înfrângerea coaliţiei parlamentare a dus la destrămarea acesteia. UDMR a bătut deja palma cu PDL. Minorităţile şi independenţii şi-au declarat deja susţinerea pentru un guvern cu PDL la timonă;
• PDL a devenit un partid foarte mare, stabil comunicaţional şi abil politic. A reuşit să facă faţă unei majorităţi ostile. Pierderile de imagine au existat, dar sacrificiul unor lideri a compensat masa mare de purtători de mesaj ostili.

2. Traian Băsescu a fost revalidat cu puţin mai multe voturi decât a obţinut în 2004.

• Pe de o parte, a beneficiat de votul ritualic. A câştigat 21 de judeţe, în timp ce în 2004, câştiga doar 15 judeţe şi Bucureştiul;
• Băsescu a luat 70% din voturile maghiarilor, deşi în 2004 lua mai puţin de 40%. Vizitele dese în maghiarime i-au adus voturi, chiar dacă s-a declarat vădit împotriva autonomiei teritoriale.
• Maşinăria de partid a PDL a funcţionat. Există un partid pro-prezidenţial puternic, care poate să-l ajute pe Traian Băsescu. Este, deci, de presupus că poate supravieţui şi dacă Traian Băsescu ar dispărea de pe scena politică românească;
• Traian Băsescu a câştigat în diaspora. Ceea ce înseamnă că preşedintele României nu are o imagine chiar atât de rea în străinătate, de vreme ce a fost votat de „stranieri”;
• PSD a pierdut a doua oară consecutiv alegerile prezidenţiale la care porneau favoriţi. Se vădeşte lipsa de actori politici de talia lui Ion Iliescu. Paradoxal, nu există pe stânga scenei politice un personaj charismatic de talia lui Traian Băsescu. Acest lucru este evident şi dacă ne uităm pe lista persoanelor ce aspiră acum la fotoliul de preşedinte al partidului.

3. Nu există mecanisme de control al mesajului.

• Democraţia existentă în partid încurajează pluralismul opiniilor, dar este ineficientă când vine vorba de transmiterea unui mesaj simplu. Prea multe teme de campanie s-au pierdut între turul I de scrutin şi turul II. PSD suferă de sindromul „socialismului european”, intrat în profund regres. La europarlamentarele din vară, socialiştii au luat cele mai puţin voturi din istorie şi au trebuit să-şi modifice structura grupului parlamentar din Parlamentul European. Nicio ţară puternică, în afară de Marea Britanie nu mai are un guvern de socialist.

4. Ne îndreptăm spre un sistem politic stabil, cu două partide mari.

• PDL pe dreapta, PSD pe stânga, iar PNL la mijloc. (Ştiu, este ciudată plasarea PNL la mijloc, dar asocierea cu PSD îi aduce în acea zonă – dar şi lipsa unui mesaj economic manifest);

• UDMR are doar rolul de a echilibra balanţa între partide şi de a permite, eventual, unei minorităţi parlamentare să guverneze.  În orice caz, sunt primele alegeri când candidatul UDMR nu obţine 5% din voturi. Pe de o parte, din cauza faptului că nu s-a insistat prea mult pe această campanie. Pe de altă parte, şi asta trebuie foarte atent monitorizată sociologic, din cauza intrării pe nişa politică maghiară a unor mesaje explicite ale partidelor româneşti – Crin Antonescu şi Traian Băsescu au avut afişe şi alte materiale promoţionale în maghiară, o premieră la o scară politică atât de mare.

Va urma.

Sursa foto: http://nwbacreditrestoration.com

closeAuthor: Cristian Calugaru Name: Cristian Calugaru
Site:
About: Specialist în comunicare politica, FAR CommunicationSee Authors Posts (37)

Va puteti abona prin RSS

Articol publicat luni, 14 decembrie, 2009 la 12:10 in Analiza politica, Campanii electorale. Puteti urmari comentariile la acest articol prin RSS 2.0.