Hemoragia de cadre a PSD

luni, septembrie 21, 2009

Am decis să scriu acest articol sâmbătă, după ce l-am văzut pe Alin Teodorescu la emisiunea lui Robert Turcescu. Pe scurt, sociologul pesedist autosuspendat a prezentat o imagine destul de coerentă a ceea ce înseamnă Partidul Social Democrat în aceste vremuri de restrişte. Suplimentar, unul dintre momentele cele mai interesante s-a petrecut atunci când a făcut un scurt elogiu domnului Octav Cozmâncă.

Sigur, ieri, s-a declanşat o adevărată avalanşă de ştiri despre autosuspendarea din PSD a lui Octav Cozmâncă (deşi cred că va fi exclus şi în acte în cel mai scurt timp). Îmi aduc aminte ce scriam într-o analiză realizată pentru PSD, cu mai puţin de o jumătate de an în urmă:

Titlul acestei părţi se leagă, dincolo de orice poziţii de putere în interiorul partidului şi de afiliaţii, de numele lui Octav Cozmâncă. Mai precis, de argumentul folosit de acesta după alegerile parlamentare din 2007. În 2004, mai mult de jumătate dintre votanţii PSD erau rude cu membrii de partid. PSD se comporta ca un partid de mase, iar efectele electorale erau benefice. Revenim cu observaţia că ne distanţăm de ţinta urmărită de Octav Cozmâncă atunci – potenţarea lui Adrian Năstase şi a lui Ion Iliescu. Observaţia sa rămâne, însă, fundamental corectă. Ca şi intuiţie, este de presupus că această analiză va arăta nevoia uriaşă a PSD de a-şi mări numărul de membri cotizanţi şi de cadre politice active.

Acest articol nu se vrea a fi nici pe departe un laudatio adus lui Octav Cozmâncă, ci o observaţie, ce-i drept târzie, a faptului că fostul organizator nu s-a mai ocupat de ceva timp de partid. Şi asta mă aduce la ideea principală: PSD a pierdut, din 2004 şi până acum, prea mulţi oameni importanţi, de calibru. Pe unii din ei i-a scos din politică, pe alţii i-a trimis prin alte partide, unii dintre ei sunt încă în PSD, dar au poziţii secundare şi-şi mai dau doar cu părerea din când în când, aşteptând o schimbare de macaz la PSD, pentru ca, în final, alţii să-şi găsească posturi călduţe, care le oferă o imagine publică pozitivă. Ceea ce urmează este o simplă înşiruire de nume (nu toate, unele scapă memoriei mele frugale). Nu că toţi cei care urmează ar fi buni la suflet, frumoşi şi deştepţi în totalitatea lor, dar sunt cu siguranţă oameni de calibru.

O lungă listă de primari şi consilieri locali s-a întocmit până în 2007, când s-a oprit migraţia aleşilor locali. Cel mai celebru caz pare a fi cel al primarului Craiovei, Aurică Solomon. Migraţia pare, însă, să continue şi acum. Ne uităm la cazul lui Simirad de la Iaşi. Exodul important a ţinut, însă, de oameni ca Dan Ioan Popescu (în primii patru din decidenţii partidului) şi Rodica Stănoiu (fost ministru al Justiţiei), către Partidul Conservator. S-a zvonit că şi Adrian Năstase sau Sorin Oprescu ar fi putut avea aceeaşi soartă. Încă în PSD, dar cu poziţii secundare, se află oameni precum Miron Mitrea, Vasile Puşcaş sau Ioan Rus. Sociologi şi strategi ai partidului au trecut în plan secundar: Alin Teodorescu (autosuspendat) şi Vasile Dâncu, mai degrabă susţinător de la distanţă al PDL. Nu ar trebui să uităm nici de cei care şi-au găsit locuri călduţe datorită PSD: celebrul de acum caz al lui George Maior, ajuns şef al SRI, Mihai Tănăsescu (unul dintre cei mai buni finanţişti ai ţării), ajuns la FMI, şi Adrian Severin, uşor izolat în Parlamentul European. Oameni de cultură precum Adrian Păunescu sau Răzvan Theodorescu au dispărut şi ei, deşi, din nou subiectiv, se bucurau în rândurile electoratului PSD de o imagine destul de bună. Erau imaginaţi, până la urmă, ca importanţi intelectuali de stânga, aşa cum pare că nu mai sunt acum în România. Oricum, la ani lumină faţă de domnul Marian Vanghelie.

Sunt mulţi, mulţi alţii nu foarte vizibili, care au, însă, şi ei un rol important. Nu pot să nu mă gândesc, însă, la doi dintre cei mai buni oameni de relaţii publice pe zona politică pe care i-am văzut, acum cu alte treburi prin zone secundare ale PSD. Mă refer la Anca Alexandrescu şi Elena Oprea. Asta în timp ce doamna Mara Ştefan taie şi spânzură la biroul de presă al PSD.

Că veni vorba de oameni uşor exteriori partidului, nu pot să nu mă gândesc la consilierii pe care îi au acum social-democraţii. În subiectivitatea mea, tenacitatea lui Dan Andronic, viziunea lui Bogdan Teodorescu şi experienţa lui Tal Silberstein, secondaţi de oameni ca Radu Enache, Dan şi Dana Sultănescu, construiau o echipă mult mai bună decât cea a americanilor care-l consiliază acum pe domnul Geoană. Asta ca să nu mai fac pomenire de echipa internă de acuma PSD, condusă de Bogdan Popescu, pe seama cărora se amuză intens Şuţu şi Andronic.

Mulţi mă vor înjura, dar nu pot să nu uit şi de mulţi dintre baronii locali care însemnau ceva pentru partid şi care au fost daţi la o parte, cauzând probleme în zonele de unde au plecat. Mă refer la oameni precum de-acum vestitul Nicolae Mischie, eternul Constantin Conţac, mai noul Constantin Simirad şi lista poate continua. Iată zone unde PSD a pierdut destul de mult şi va mai pierde la aceste alegeri, cu toată mobilizarea de care pot da dovadă oamenii mai tineri şi mai viguroşi de acum.

Cu voia dumneavoastră, l-am lăsat ultimul pe listă pe Sorin Oprescu, pentru că reprezintă un caz aparte. El este cel care poate sfâşia Partidul Social Democrat. Dacă Mircea Geoană nu va intra în turul doi de scrutin (deşi pare favorit, alături de Traian Băsescu), Partidul Social Democrat se poate rupe, indiferent ce ar spune Viorel Hrebenciuc. O parte a partidului, neîncărcată ideologic, va vrea beneficiile guvernării, iar o alta, probabil condusă de Adrian Năstase şi Ion Iliescu, va dori să iasă de la putere şi să facă opoziţie. Mai există şi varianta întoarcerii lui Oprescu în PSD, în cazul foarte probabil în care nu va câştiga preşedinţia, o eventuală candidatură la un Congres de înlocuire a lui Mircea Geoană… Dar despre asta într-o altă însemnare.

În final, pentru a preîntâmpina un argument lipsit de sens al oricărui comentator, trebuie spus că ştiu că nu toţi oamenii enumeraţi de mine mai sus aveau interesul de a trage în aceeaşi direcţie în partid, nici măcar în perioada Năstase. Mă interesează, însă, să arăt câţi importanţi a pierdut PSD în aceşti cinci ani, nefiind tocmai convins că i-a înlocuit cu cadre de valoare. O ultimă rugăminte: poate mă ajută comentatorii să completez lista, pentru că, în mod cert, sunt multe nume care mi-au scăpat.

PS. De azi începând, o să vă rog pe toţi cei care intraţi pe acest blog, până la sfârşitul campaniei electorale, să încetaţi cu remarci precum „X este cel mai bun candidat. Toţi ceilalţi candidaţi sunt proşti. Votez cu X. Votează şi tu cu X”. Suntem, totuşi, pe blogul Masteratului Politic (nu cred că există cineva care să se lase influenţat de „postacii” de partid) şi opiniile noastre ar trebui argumentate.

Sursa foto: www.psd.ro