Inceputul unei frumoase prietenii intre candidati si electorat
Început de drum desfundat pe uliţele Patriei, în căutare de voturi. Traian Băsescu, la Craiova, ştie că problema cea mare este “bătrânul edec” care merge în campanie cu Mircea Geoană. Şi ştie ce vorbeşte, pentru că în istoria României post-decembriste niciun politician nu şi-a schimbat vreodată bazinul electoral atât de mult ca actualul preşedinte. Dacă în 2004 a câştigat urbanul, acum electoratul său este predominant rural. Chiar parte a electoratului lui Ion Iliescu. Asta se obţine prin maşinăria de partid a PDL, dar şi prin simplul fapt că este mai cunoscut decât Geoană sau Antonescu. Până la urmă, un “tătuc””a fost înlocuit cu altul. Ar fi, deci, bine să ne imaginăm că lupta dintre Traian Băsescu şi Ion Iliescu este una reală, pentru voturi ale unor oameni profund motivaţi să meargă la vot.
Mircea Geoană contracarează pe ideea că Traian Băsescu este „aspirant” la fotoliul de la Cotroceni, nu preşedinte adevărat. În general, cei care se îngrămădesc zilele acestea pe dealul Mitropoliei nu prea înţeleg cum vine treaba cu drogurile uşoare. Din păcate, nici consilierii domnului Geoană nu prea înţeleg că Traian Băsescu este politician de vinarom, nicio zoaie nu se lipeşte pe peretele domniei sale, şi poate veni foarte uşor să spună că nu este de acord cu raportul vestitei comisii prezidenţiale care propunea legalizarea drogurilor uşoare. Şi ca să fie şi mai convingători, poate să bage un invectiv blând la sfârşit, suficient cât să arate că vrea o România a bunului-simţ. Şi asta fără mari pierderi electorale.
O observaţie mai concretă: clipul electoral al lui Mircea Geoană este foarte,bun. Aştept să le văd şi pe ale contracandidaţilor, după care, promit, să revin cu o analiză mai in extenso ale realizărilor de campanie.
În perioada asta, Crin Antonescu merge la televiziuni şi schimbă politeţuri cu un Sever Voinescu uşor jenat de postura de avocat al diavolului. Şi poate că am găsit un preşedinte de salon la emisiunea lui Tatulici, dar încă nu un preşedinte al României reale, în care pantalonii se poartă într-adevăr în cizme, dar spre deosebire de moda de la Bucureşti, în cizme de cauciuc, pentru a se merge mai uşor prin nămol. Jumătate din Românie nu are canalizare şi mă tem că bunul-simţ tradiţional al ţăranului român nu prea este la fel plămădit cu bunul-simţ promovat de Crin Antonescu. Îmi pare rău, dar nu arta conversaţiei va câştiga aceste alegeri, ci plimbatul pe uliţele Patriei, într-un perfect timp mitic românesc.
Sorin Oprescu este în acelaşi timp la două emisiuni şi, vorba sa, se luptă cu “scheleţii din dulap”. Mai un dosar de acceptare ca profesor universitar, mai o activitate la Primărie, mai un dosărel pentru fiu, şi gata timpul de emisie. O spun cu uşor regret, se prea poate să se retragă în favoarea lui Crin Antonescu, aşa cum tot speculează ziarele după întâlnirea avută cu Dinu Patriciu.
În final, mă arăt uşor surprins că Traian Băsescu are urmaşe blonde – pentru că înţeleg că aceasta este mai noua titulatură a Elenei Udrea, acest perpetuum mobile de speţa întâi proaspăt inventat de oamenii de ştiinţă din Modrogan.
Pentru că această campanie a început timid, mi-am permis să fiu şi eu la fel de timid. Promit ca, pe măsură ce subiectele se dezvoltă, să avem mai multe intervenţii pe acest blog. As usual, analize punctuale găsiţi aici.
În zilele următoare, analize şi perspective pentru principalii candidaţi politici.
Sursa foto: www.rol.ro
Despre autor: Cristian Calugaru
Va puteti abona prin 
RSS
Zilele trecute ma plimbam prin Bucuresti si eram putin dezamagit de afisele cu sloganul (A pentru B .. deci B pentru A ?) “Basescu pentru Romania”. Fontul este plictisitor, culorile comerciale. Si apoi am realizat ca, peste tot, deasupra acestor afise se afla cele cu “Frica” (a.k.a. na-na!). Grafica aceasta modulara, cu *note de subsol, care (din cate stiu) ar trebui sa reprezinte campanii de comunicare separate (separat platite) ma face sa regret ca nu ma mai joc cu pachete de tigari.