Institutia amantei
Zilele acestea, stirile despre politicieni si virtutile lor masculine sunt parca tot mai dese: Guvernatorul Carolinei de Sud Mark Sanford este inca un politician american din lista lunga a celor care isi recunosc public infidelitatea fata de sotie. Premierul italian Silvio Berlusconi este atacat din toate partile de tinere care povestesc vrute si nevrute despre escapadele sale. Candidatul la prezidentiale Crin Antonescu a cerut-o in casatorie pe Adina Valean (trebuie sa ai mai intai o sotie, ca sa poti sa beneficiezi de institutia amantei).
In spatiul american, recunoasterea lacrimogena, in timpul unei conferinte de presa, a infidelitatii conjugale nu mai este de mult o miscare politica eficienta. Singurul care a reusit sa impresioneze astfel publicul a fost Bill Clinton. In rest, politicienii care au apelat la metoda confesiunilor publice pline de pocainta au avut doar de suferit: fostul guvernator de New York Eliot Spitzer, fostul senator şi candidat la preşedinţie John Edwards, guvernatorul de New Jersey Jim McGreevey, senatorul de Louisiana David Vitter. Si lista poate continua. Toti acestia au fost nevoiti sa se retraga din viata publica, iar unii dintre ei incearca acum cu disperare sa revina, sperand ca electoratul le-a iertat, cu ajutorul timpului, “micile” greseli. Cu toata lipsa de eficienta politica, astfel de “marturisiri” incep sa devina o traditie in politica americana. Iar sirul politicienilor care se umilesc pe ei si pe sotiile lor in public devine tot mai lung.
In spatiul european, institutia amantei fost considerata mult timp aproape necesara pentru un politician de calibru. Aventurile extraconjugale ale politicienilor europeni nu sunt trecute printr-un filtru moral, ci printr-unul emotional. A avea o amanta potenteaza dimensiunea umana a omului politic, ii accentueaza masculinitatea, virilitatea si siguranta de sine. La polul opus politicienilor americani, liderii europeni lasa misterul sa planeze, nu recunosc nimic, dar nici nu neaga, si zambesc insinuant, flatati de atribuirea de cuceriri dupa cuceriri. Desi admirat in alte timpuri, Berlusconi a cazut acum in grotesc pentru ca a exagerat (chiar si dupa standardele de moralitate europene, mai relaxate in comparatie cu cele americane). Se pare ca nici macar un capital mare de popularitate nu mai ajuta in momentul in care apar informatii despre ingrijorarea medicilor ca, la cei 72 de ani ai sai, ia prea multa Viagra.
In spatiul romanesc, un editorial recent arata ca Mircea Geoana, candidatul prezidential anti-Basescu, are nevoie de o amanta ca sa mai castige puncte in ochii electoratului roman si ca sa aiba o imagine publica mai completa. La fel, Crin Antonescu, candidat anti-Geoana si anti-Basescu, are nevoie mai intai de o sotie si apoi de o amanta.
Se pare ca lucrurile s-au pus deja in miscare. Adina Valean a fost ceruta, iar Crin Antonescu spune foarte inocent ca nu vrea sa asocieze evenimentul cu a sa campanie electorala. Ramane ca Mircea Geoana sa isi gaseasca o amanta sau macar sa lasa impresia ca are una. Si, evident, sa nu recunoasca acest lucru.
Si uite-asa, o serie de intrebari devin esentiale pentru politica romaneasca:
1. Oare nunta Antonescu-Valean va fi in sambata de dinaintea alegerilor prezidentiale?
2. Va reusi Mircea Geoana sa ajunga in turul doi fara nicio escapada?
3. Sunt unele intrebari mai importante decat raspunsurile?…
Despre autor: Adriana Tarus
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Recomand cu caldura o carte pe care am primit-o de la prieteni si reprezinta, cred, un foarte bun cadou – despre institutia amantei din Evul Mediu pana in zilele noastre:
Eleanor Herman – Sex with kings: five hundred years of adultery, power, rivalry, and revenge; Harper Perennial, 2005
Respect punctul de vedere al Adrianei Tarus dar eu am un alt punct de vedere: in spatiul romanesc functioneaza o morala un pic diferita. Se zice ca la noi iti iei o alta nevasta atunci cand apare o alta femeie, nu se intra pe dublarea sotiei cu o amanta. Tariceanu e la a patra nevasta, Bogdan Olteanu si-a parasit sotia si s-a recasatorit, la fel ca si Victor Ponta. Si exemplele pot continua. Iar presedintii Romaniei au reusit sa se tine departe de o astfel de imagine : Ceausescu, primul presedinte al Romaniei a fost dedicat sotiei, la fel Ion Iliescu. Emil Constantinescu a rezistat atacului cu Rona Hartner, la fel si actualul presedinte este dedicat familiei. In viziunea mea, Crin Antonescu, candidat la presedentie 2009, ce urmeaza a se casatori zilele astea, nu mai are timp sa intre in postura sugerata de Adriana Tarus. Iar Mircea Geoana are alura de om de stat, fiu de militar, cu sentimentul onoarei si al familiei. PS: Petre Roman, atunci cand a fost sa fie, si-a parasit sotia (dupa 33 de ani de mariaj!) si s-a recasatorit. Sa fie fericit ca om obisnuit, dar ca politician este terminat ! PPS: de ce nu vedem si postura inversa, ce face o femeie ajunsa intr-o pozitie politica foarte inalta?
Pt Amvirdan: multumesc pentru comentariu, dar am cateva observatii. In primul rand, actualul presedinte este arhicunoscut pentru relatia sa cu doamna Elena Udrea…tinuta ca secret de stat si nu prea. Asa ca o fi dumnealui dedicat familiei, dar nu a ezitat sa se inscrie in randul politicienilor cu relatii extraconjugale. Iar Constantinescu si Iliescu sunt deja din alta generatie… In ceea ce priveste divorturile lui Tariceanu si Olteanu, nu vad cum ceea ce s-a intamplat in situatia lor nu se incadreaza in ceea ce descriam in postarea de mai sus. Nu zice nimeni ca amanta nu poate deveni sotie, dupa ce si-a indeplinit rolul imagologic.
Pt Ioan Luca Vlad: Suna foarte interesant recomandarea de lectura, o sa incerc sa o gasesc. Multumesc!