Mica victorie a decentei in comunicare
Cu mai puţin de o lună în urmă, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, se afla în pericol de a-i fi retras sprijinul politic din cauza contrelor cu Spiru Haret, care, vezi doamne, i-ar fi adus o scădere candidatului pentru Cotroceni Mircea Geoană. A trebuit să intervină Marian Vanghelie ca să liniştească masele de contestatari – dovadă că nu face chiar numai lucruri rele. Care contestatari erau mai şocaţi că doamna Andronescu luase o asemenea decizie fără să consulte partidul. Mă interesează mai puţin dacă MECI are dreptate sau nu în lupta cu Spiru Haret (deşi înclin să cred că are), cât mă interesează că o acţiune nepolitică a ministrului (observarea unei situaţii considerate în afara legii şi acţiunea propriu-zisă) trebuia decisă la partid. Cum ar veni, doamna ministru trebuia să se consulte cu partidul ca să ia o decizie oarecare la minister.
Acum, candidatul dezavantajat, l-am numit aici pe Mircea Geoană, iese public şi arată teatral proiectele de lege ale Ecaterinei Andronescu în raport cu propunerile domnului Miclea. Că asta nu se face între partenerii de coaliţie este una. Că asta nu a făcut nici chiar doamna Andronescu, interesată direct de aprecieri la adresa activităţii sale, este partea a doua. Dar că preşedintele de partid care îi purta sâmbetele (sic! într-o luni) ministrului său se foloseşte de munca acestuia, acoperind altfel tot spaţiul unei dezbateri necesare, e o chestiune pe care nu o pot înţelege. În toată acea furtună de pahare ciobite din Kiseleff doamna Andronescu şi-a arătat disponibilitatea de a explica de ce a luat o decizie sau alta şi nu a dat înapoi (acceptarea diplomelor deja eliberate era de la sine înţeleasă – juridic era foarte greu să-i obligi pe oamenii aceia să mai dea o dată examenele de licenţă). Iar acum tenacitatea şi munca îi sunt confiscate de un candidat.
Ecaterina Andronescu a comunicat simplu: îi voi explica domnului Geoană de ce am luat acea decizie. Asta a fost tot. În noianul de imprecaţii zilnice, lumea a uitat că Ecaterina Andronescu a câştigat o bătălie politică. Chiar în faţa candidatului Geoană. Dacă se aprobă proiectul de pachet de legi, în detrimentul celui propus de domnul Miclea, de bună seamă pot considera că a câştigat o bătălie politică şi în faţa preşedintelui ţări, cel atât de virulent.
În ultimă instanţă, consider că pasivitatea domnului Mircea Miclea este un gest total neelegant, care nu vrea să se pronunţe în niciun fel asupra celor propuse de responsabilii de acum de la minister. O colaborare cu Ecaterina Andronescu şi MECI nu l-ar face mai puţin eligibil pentru funcţia de ministru, în cazul unei remanieri sau a schimbării majorităţii parlamentare. Ba din contră, ar arăta că îi pasă.
PS. Nu înţeleg ce mai caută în Partidul Social Democrat domnul Ioan Rus, cel care se pronunţă în favoarea unei discuţii despre cei care produc bani, decât în favoarea dezbaterii despre cei care îi consumă. Dacă nu mai este social-democrat, poate oricând să treacă în tabăra liberală, cea cu reverberaţii populare.
Sursa foto: CDEP
Despre autor: Cristian Calugaru
Va puteti abona prin 
RSS
“Nu sunt un om conflictual” – aceasta este deviza doamnei ministru; de aici “decenta in comunicare”. Mai exista un exemplu in acest sens: Mugur Isarescu. Doua insule intr-o mare de agresivitate.
Am mai vorbit o dată de “Ţapul ispăşitor” al lui Rene Girard. Consider că oameni ca aceştia se pot impune cu dificultate în lupta politică, tocmai pentru că sunt priviţi ca fiind corpuri străine. Or, frica de elementul exterior, incapabil de înţelegere, te împinge în zona agresiunii.
Intr-adevar, se poate spune ca Ecaterina Andronescu a iesit victorioasa din lupta pentru legile educatiei, cel putin pana in prezent. Insa, nu mi s-a parut ca ar fi facut-o in ciuda partidului, ori in conttra acestuia. In ce-l priveste pe Geoana, atitudinea lui e fireasca cu privire la aceste legi fiindca pana una alta functia lui impune mai multa autoritate, spre deosebire de functia de ministru a lui Andronescu.
Mircea Geoană se dovedeşte inconsistent cu el însuşi. Nu poţi, într-un timp foarte scurt, să vrei să-i retragi sprijinul politic unui ministru şi apoi să spui că tot ce a făcut ministrul îţi aparţine.
La nivel intuitiv, cred că Geoană era (încă mai este) dezamăgit de Ecaterina Andronescu tocmai pentru că aceasta nu vrea să ia o postură puternic politică. Nu o să o vedem în veci pe Ecaterina Andronescu înjurându-i pe cei de la PDL pe teme politice. În schimb, va reacţiona corespunzător dacă este atacată.