PAS face pasul către PCR
S-a intamplat pe 3 iulie 2010, când a avut loc Congresul Extraordinar al Partidului Alianţa Socialistă (PAS) în cadrul căruia s-a supus la vot schimbarea denumirii formaţiunii în Partidul Comunist Român (PCR).
Pe fondul scăderii popularităţii PDL şi al măsurilor de austeritate propuse de reprezentanţii puterii, pe scena politică este legitimat discursul de tip populist. Acest tip de discurs nu este o noutate, dar se potriveşte foarte bine situaţiei actuale în care mitul eroului salvator este reînviat. Tabloul economic şi politic al scoietăţii româneşti este zugrăvit în culori sumbre, sigurul firicel de lumină purificatoare venind din partea unor lideri providenţiali şi vizionari, martori ai situaţiei de nepermis în care s-a ajuns ca urmare a guvernărilor din ultimii 20 de ani, care au decis să rupă tăcerea.
O decizie ilegală?
Decizia de a schimba denumirea PAS în PCR vine după o lungă perioadă de tăcere a reprezentanţilor acestui partid, aproape necunoscut pe scena politică, şi este una destul de controversată. Unele voci susţin că această decizie este ilegală, Partidul Comunist Român fiind scos în afara legii prin decretul-lege al CFSN din 12 ianuarie 1990. De fapt, în urma revoluţiei din 1989, ca urmare a unor ample mişcări de protest, puterea nou instalată a emis un decret-lege prin care Partidul Comunist Român era scos în afara legii, la cererea oamenilor de bună-credinţă. A doua zi actul normativ a fost anulat deoarece contravenea principiilor democraţiei. În schimb, FSN a emis un nou decret-lege prin care patrimoniul fostului PCR a fost trecut în proprietatea statului.
Demersul PAS nu ar trebui să ne mire atâta vreme cât, la origine, Partidul Alianţa Socialistă este continuatorul Partidului Comunist Român. Existenţa sa pe scena politică se datorează lui Ilie Verdeţ, fost prim-ministru al României în epoca de aur, care pe 17 noiembrie 1990 reînvie PCR, dând naştere Partidului Socialist al Muncii (PSM). Înfiinţarea PSM a produs la acea dată mari mişcări de protest. Din raţiuni propagandistice – de recuperare a foştilor activişti – dar şi din raţiuni practice – de recuperare a patrimoniului fostului PCR – Partidul Socialist al Muncii s-a declarat continuator al Partidului Comunist. În urma alegerilor din 1992 PSM a intrat în Parlament, cu 3,18% voturi în alegerile pentru Senat şi 3,04% din voturi în alegerile pentru Camera Deputaţilor. Ulterior, partidul nu a mai obţinut numărul de voturi necesar pentru a intra în Parlament, aşa încât în 2003 s-a scindat, o parte dintre membrii săi trecând la PSD, iar cealaltă parte constituind Partidul Alianţa Socialistă condus de Constantin Rotaru.
În aşteptarea noului erou salvator
Apariţia veştii că Partidul Comunist Român revine pe scena politică a fost întâmpinată cu scepticism de analiştii politici. Cristian Pârvulescu acordă mai multe şanse de a câştiga capital electoral lui Gigi Becali sau Dan Diaconescu, fiind de părere că puţinii nostalgici din România nu pot furniza un număr important de voturi resuscitatului PCR. Mai mult, un sondaj realizat în Bucureşti, prezentat pe site-ul realitatea.net arată că 37% dintre locuitorii Capitalei ar fi împortiva venirii la putere a comuniştilor. De asemenea, pe siteul petiţieonline.ro a fost iniţiată o petiţie prin care se propune interzicerea prin lege a PCR.
În ultimii ani în campaniile electorale s-a insistat pe demonizarea comunismului şi a reprezentanţilor săi. În acest context, asocierea vădită cu ideologia Partidului Comunist ar aduce un deserviciu oricărui partid şi ar da muniţie contracandidaţilor politici. Exemplul PSD este ilustrativ în această situaţie. Totuşi, aşa cum s-a întâmplat în 1990, când apariţia unui partid care se declara continuator al fostului Partid Comunist a permis desprinderea etichetei de „urmaş al PCR” de pe partidul condus de Ion Iliescu (FSN), resuscitarea PCR poate fi o nouă oportunitate pentru PSD de a se lepăda de trecutul său comunist.
Este puţin probabil, totuşi, să se nască un nou erou salvator în persoana lui Constantin Rotaru, viitorul preşedinte al partidului, având în vedere că la ora actuală există două partide puternice pe scena politică, PSD şi PNL, cu un discurs mult mai bine legat împotriva reprezentanţilor puterii.
Voi ce parere aveti despre acest lucru?
Sursa foto: Realitatea
Despre autor: Florenta Toader
Va puteti abona prin 
RSS
Sa fie intr-un ceas bun si sa fie, totodata, primit!
La urmatoarea campanie negativa in care comunismul va fi tema principala sau secundara (adica niciodata, sper!), PSD va ridica din umeri si va arata ferm cu degetul catre PCR-ul nascut, precum Afrodita, din spuma Marii Asociatii Socialiste.
Florenta, eu cred ca te ai gândit la mine când ai scris articolul acesta. Fiind autorul lucrarii “Marxismul si Socialismul Secolului XXI”, ma simt îndatorat sa îti raspund la articol prin câteva idei puse în 1 sau 2 pagini (nu îmi place sa îl numesc contra-articol ca nu e). O sa îti trimit în vreo 2 zile pe mail raspunsul meu. Mi ar placea sa le scriu ideologia astora dar nu stiu daca as lucra pt ei în campanie .TU?
Eu sincer sunt îngrozită. L-aş vota fără să stau prea mult pe gânduri pe Dan Diaconescu dacă ar fi să aleg între Dan Diaconescu şi Constantin Rotaru… Eu înţeleg că ţara asta duce lipsă de lideri, dar nu se ridică altul mai breaz să dorească să ne reprezinte? Dacă lucrurile iau amploare, eu propun să tragem la sorţi şi să candideze la următoarele alegeri prezidenţiale unor din noi sau să facem republică la Galaţi sau la Timişoara… Nu ştiu am putea să ne salvăm.
Eram sigur că va veni vremea când Ceaușescu va fi “iertat” și “apreciat” într-un pur stil de sindrom Stockholm. Pe lângă sondajele care încep să apară, marcând o anumită nostalgie față de acea conducere, văd că apar și multe comentarii ale unor persoane cu notorietate precum Ion Cristoiu sau Vadim Tudor. Ofer linkuri :
http://www.realitatea.net/dupa-20-de-ani-ceausescu-sa-ne-ierti-41prc-dintre-romani-l-ar-vota-presedinte_725202.html
http://www.realitatea.net/ion-cristoiu-eu-daca-as-fi-politician-m-as-uita-la-felul-de-a-fi-al-politicianului-ceausescu_725254.html
Până și Mircea Geoană se folosește de valul de interes pentru ceaușism și oglindește realitatea românească actuală în acea perioadă.
Ei, confuzia care tinde să se facă este că aprecierea merge spre Ceaușescu, spre liderul vizionar și nu spre ideologia comunistă. Așadar, aceste două sunt clar delimitate. Noul PCR nu este în rezonanță cu râul ideologic internațional. Există chiar mai multe șanse ca fascismul să revină ca ideologie validă decât cea comunistă. Din punctul acesta de vedere, noul PCR are puține șanse. Mai ales pentru că oamenii politici de filieră și de un anumit calibru s-au integrat în PSD, evoluând. În plus, discursul lui Constantin Rotaru prezintă într-un stil chiar brutal o alternativă neviabilă, deja ratată, ca fiind implementabilă din nou. El se exprimă foarte deschis în legătură cu o nouă naționalizare masivă, de exemplu.
Trecând mai departe, ceea ce merită atenție este o eventuală încercare de reîmprospătare a sentimentului naționalist. Idealizarea lui Ceaușescu, “lupta” României cu FMI, problemele cu minoritatea maghiară și cu domnul Tokeș sunt toate indicii. Până și multă din muzica autohtonă de sub linia vizibilității masive capătă tente de nostalgie folclorică. Și totul se află într-o zonă care poate fi ușor exploatată de personaje populiste precum Dan Diaconescu. Altele sunt zonele de interes astăzi.. nu PAS sau “PCR”.
Iertarea despre care vorbeşti a fost declanşată de episodul exhumării Elenei şi a lui Nicolae Ceauşecu. Iar “popularitatea” din sondaje a unui lider mort de 20 de ani se datorează perioadei dificeile prin care trece actuala guvernare. Ar fi foarte posibil ca PAS să aibă o şansă dacă ar avea mai multe de spus în perioada asta. Totuşi, de la ştirea care m-a determinat să scriu acest articol nu am mai auzit nimic despre ei.
Episoadele recente, cum ar fi exhumarea, doar scot la iveală sentimente deja existente, nu le declanșează.