PDL si politica sufletului
Duminică în Colegiul 19 din Bucureşti s-a votat cu sufletul. PDL a înregistrat o nouă victorie, iar Teo Trandafir, candidata partidului pentru postul de deputat din Colegiul 19 a câştigat alegerile, obţinând 54,02% din voturi, cu aproximativ opt procente mai mult decât contracandidata Liliana Mincă. Este vorba despre o victorie destul de controversată a cărei importanţă este diminuată de unele voci din opoziţie. Per total, pe termen scurt, PDL a câştigat un post de deputat, iar pe termen lung, în lipsa unor realizări consistente din partea candidatei Teo Trandafir, PDL va pierde din punct de vedere imagologic.
Un aspect greu de trecut cu vederea în cadrul acestor alegeri este prezenţa scăzută la vot a alegătorilor din Colegiul 19. Dintr-un total de 103.204 de votanţi prevăzuţi în cirmuscripţia din sectorul 4 al Bucureştiului, doar 15.319 au ieşit la vot duminică, înregistrându-se, astfel, cea mai mică prezenţă la vot din istoria României. Potrivit unor interpretări, această stare de fapt este echivalentă unui eşec al politicii şi democraţiei din România. Mai mult, condiţiile în care a câştigat Teo Trandafir îi determină pe unii să vorbească despre O victorie cât o înfrângere. Cert este că există mai multe interpretări ale victoriei PDL de duminică.
În cele ce urmează, voi prezenta câteva dintre aceste interpretări, după bunul obicei cu care i-am obişnuit pe cititorii blogului Masteratului Politic.
- Victoria Teodorei Trandafir este cu atât mai importantă cu cât, pe fondul unei prezenţe scăzute la vot, candidata PSD+PC, Liliana Mincă, ar fi fost mult mai avantajată, într-un sector în care Partidul Conservator deţine frâiele puterii. Desigur, reversul medaliei este interpretarea potrivit căreia primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, din motive necunoscute încă, a făcut „blat” cu PDL-ul în alegerile pentru Camera Deputaţilor din Colegiul 19. Nu ne interesează atât de mult validitatea celei din urmă presopoziţii, ci faptul că PDL-ul pierde imagologic de pe urma acestei interpretări.
- Prezenţa scăzută la vot a alegătorilor din sectorul 4 este un semnal de alarmă pentru clasa politică, dar şi pentru Teo Tranadfir. Lipsa încrederii în politicieni şi probabil controversele legate de ultimele alegeri prezidenţiale au scăzut cu mult interesul cetăţenilor pentru politică. Deşi ne-am fi aşteptat la o prezenţă redusă la vot – în condiţiile în care vorbim despre alegeri parţiale –, 17% este un procent destul de mic. În acelaşi timp, ne-am fi aşteptat ca Teo să reuşească să mobilizeze un număr mai mare de alegători, fapt care ridică un semn de întrebare cu privire la încrederea pe care i-au acordat-o alegătorii şi la felul în care va reuşi să păstreze această încredere până la finalul mandatului său.
- Potrivit altei interpretări, europarlamentarul şi politologul Cristian Preda este marele câştigător al acestor alegeri. Principalul susţinător al Teodorei Tranadfir, Cristian Preda este politicianul PDL care a susţinut reformarea partidului şi necesitatea prezentării unui alt tipar de candidat alegătorilor. Teo Trandafir a promis, în acest sens, că va fi un politician atipic care atunci când nu va fi de acrod cu unele probleme va avea curajul să spună Nu, să trăiţi!.
- PDL a câştigat o bătălie dar nu şi războiul. Opţiunea pentru Teo Trandafir s-a dovedit a fi câştigătoare. Totuşi, există multe semne de întrebare cu privire la modul în care ea va face faţă pe scena politică, pentru a-şi îndeplini rolul de politician. Din acest punct de vedere, atenţia pe care i-o acordă mass-media româneşti poate fi deopotrivă un avantaj sau un dezavantaj pentru Teo Trandafir. Un eşec al vedetei TV ar echivala cu un eşec al partidului pentru care a candidat şi ar întări ideea lipsei de cadre din PDL. Pe de altă parte, nici în partid apele nu sunt mai liniştite. Aminteam despre disidenţa lui Cristian Preda, şi nu pot să trec cu vederea nici cel mai recent interviu dat de un alt membru PDL, Cezar Preda, pentru revista Q-Magazine, în care acesta critică anumiţi membri ai guvernului. De multă vreme în PDL nu mai funcţionează principiul vocii unice, principiu prin care fostul PD s-a impus pe scena politică, şi nici măcar de polifonie nu se poate vorbi. În timp, au apărut din ce în ce mai multe poziţii divergente exprimate public de membri ai PDL, dar şi de Traian Băsescu, care vorbea despre bolşevizarea partidului.
Deşi democrat-liberalii şi-au atins un scop practic, imediat, acela de a îmbogăţi rândurile de parlamentari PDL, problemele nu s-au terminat aici pentru partidul în cauză. Desigur, altele ar fi fost scenariile în condiţiile în care Teo Trandafir ar fi pierdut alegerile din Colegiul 19, motiv pentru care înclin să cred că, în ciuda aspectelor negative, victoria sa înseamnă mult pentru PDL. Totuşi, prezenţa scăzută la vot şi felul în care a fost reflectată în presă victoria vedetei de televiziune constituie un semnal de alarmă pentru democart-liberali. Lecţia pe care o oferă această experienţă este aceea că PDL are nevoie de oameni noi şi de o altă abordare faţă de politică. Disputele care s-au iscat în ultima vreme în cadrul PDL au scos la iveală o serie de probleme interne ale partidului, ajungându-se chiar la compararea sa cu PSD. În lipsa unei strategii de comunicare bine pusă la punct şi a unei înnoiri a oamenilor din primele linii ale partidului, democrat-liberalii vor avea de pierdut, pe termen lung, din punct de vedere imagologic.
Sursa foto: ziare.com
Despre autor: Florenta Toader
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
1. “PDL a câştigat o bătălie dar nu şi războiul.” Scuze că spun, dar PDL a câștigat toate bătăliile de până acum (contra PSD cel puțin).
2. Ce înseamnă, mai exact, lipsa de cadre a PDL-ului ? Teo Trandafir mi se pare o persoană inteligentă, care cunoaște importanța moralității în cultura română, care poate comunica la nivelul electoratului și care poate aduce o doză de realism în politica românească. “Lipsa de cadre” e un argument al opoziției care se aplică mai bine eficienței guvernamentale decât cazului de față. Nu toți politicienii pot fi genii, dar se merită ca unii să poată relaționa cu electoratul. În plus, aș vrea să fie postate linkuri cu cv-urile sau biografiile ambelor persoane. Preferabil ar fi ca informații de acest gen să fie atașate tuturor politicienilor despre care se scrie. Uneori am impresia că majoritatea cititorilor nu știu despre cine se vorbește. E bine să se fie vizibile detaliile educaționale și profesionale ale spumei politice din România. Chiar rog ca pe numele acestor persoane să fie puse linkuri spre detalii.
3. Prezența la vot depinde de o pletoră de factori, nu doar de imaginea politicienilor. Dar, datorită lipsei unei analize, nu-mi pot exprima opinia în această privință. Oricum, tendința generală este de a considera politicul ca nefiind atașat de șansele succesului economic la nivel individual.
4. În privința viitorului PDL, adevărata controversă este relativă planurilor arhitectului politic Traian Băsescu. Este cert că avem de-a face cu o nouă generație de lideri politici, dintre care, deocamdată, s-au evidențiat Crin Antonescu și Victor Ponta. Pe viitor, se dispută locul din lumina reflectorului PDL. Poate Cristian Preda, poate Sever Voinescu .. poate Elena Udrea.
5. S-a făcut auzite voci care ar indica spre o trecere a parlamentarei Trandafir către tabăra PC. Ar fi interesantă, ca punct focal pentru discuția descendentă, enumerarea unor argumente în favoarea și împotriva reușitei acestei strategii.
@Vlad: PDL este într-adevăr câştigătorul tuturor bătăliilor împotriva PSD de până acum. Totuşi, imaginea acestui partid s-a erodat mult în timp, din diverse motive (atacuri venite din interiorul partidului, controverse legate de propunerile unor miniştri ş.a.). Faptul că PDL a reportat o nouă victorie prin Teo Trandafir, care a fost reflectată dintr-o perspectivă negativă în presă, arată că războiul, per total, nu e câştigat. O continuă erodare a imaginii PDL corelată cu asemănarea din ce în ce mai puternică cu PSD va diminua mult avantajul democrat-liberalilor. În acest sens, nu contează dacă lipsa de cadre este un argument al opoziţiei sau o problemă reală a PDL, atâta vreme cât consumatorul mediu de presă va considera că PDL nu are suficienţi oameni şi trebuie să apeleze la artificii şi vedete pentru a câştiga alegerile. Prin asta nu neg competenţele Teodorei Trandafir, nici capacitatea ei de a comunica cu electoratul. Să nu uităm, totuşi, că aşteptările din partea sa sunt mari. Orice eşec al său, orice gafă, ar afecta atât imaginea PDL cât şi propria imagine. Cât despre posibila trecere la PC, cred că este vorba despre o încercare de discreditare a candidatei câştigătoare (la fel cum a fost şi ideea cu “blatul” dintre Piedone şi PDL).
Cred că ar fi interesantă a analiză a evoluţie a conceptului “politic(ă)” în societatea românească postcomunistă. Pentru că acesta pare a se fi imprimat de puternice conotaţii negative. De aici nevoia permanentă a politicienilor de a se legitima prin delimitarea de cuvântul “politică”. Spre exemplu, atacul opozanţilor prin formularea “Nu mai faceţi politică!”, “Să lăsăm politica deoparte.”, “Să nu politizăm discuţia/problema.”. De aici probabil sloganul Teodorei Trandafir, prin care se delimitează de politică, încercând astfel să evite transferul conotaţiei negative a termenului către candidatura sa. Ce se întâmplă însă dacă şi politicienii au ajuns să evite “politica”? Până unde poate merge discreditarea acestui cuvânt? Nu mi se pare o strategie potrivită pentru politicieni, pe termen lung, să îşi discrediteze propria activitate. Vor fi nevoiţi să inventeze un nou cuvânt care să substituie uzatul “politică”?
@Mugurel: Îţi împărtăşesc opinia. Este destul de ciudat când un politician se delimitează de politică, ţinând cont că în calitate de politician…politica ar trebui să fie ocupaţia lui. Mă amuz gândindu-mă prin analogie care ar putea fi replica unui medic care ar dori să se detaşeze de medicină: “Să nu medicinizăm problema”(?)…
În acest context, am privit cu oarecare scepticism detaşarea de politică a Teodorei Trandafir şi mi s-a părut mai mult o dovadă de inconsistenţă a mesajului ei decât un aspect pozitiv. O posibilă explicaţie a acestei stări de fapt poate fi aceea că, în timp, politica a fost asociată cu demagogia sau corupţia, motiv pentru care cetăţenii tind să se distanţeze la rândul lor de politică. Pentru a le recâştiga încrederea, politicienii recurg la strategia descrisă de tine – detaşarea de politică, asta însemnând nu neaparat faptul că ei renunţă la a mai fi politicieni, ci faptul că încearcă o repoziţionare.
Încercând un răspuns la ultima ta întrebare, voi continua analogia cu medicina
. Pentru cei care nu agreează medicina clasică există medicina alternativă. La fel, politicienii care vor să se delimiteze de politică practică “politica alternativă” 
, ca o contrapondere la politica actuală, atât de blamată. Cu alte cuvinte, nu cred că se va ajunge la inventarea unui alt termen în loc de politică, dar la o regândire a politicii cred că se va ajunge.
Mda, a fost si un mesaj viral destul de interesant in timpul campaniei. Daca Teo Trandafir vrea Parlament fara politica, s-ar putea sa vrea, maine-poimaine, si spitale fara medicamente. “Mai mult suflet”, nu?
In alta ordine de idei, sunt de facut doua observatii foarte interesante despre campania din 19.
1. Piedone a aparut in afise electorale cu Teo – adica si-a dat acordul sa apara in afise electorale cu candidatul PDL.
2. Organizatiile de partid din sectorul 4 au, cumulat, 35.000 de membri. Desi colegiul 19 nu e tot sectorul 4, este cam o treime. Nu prea iese la calcul, nu?
Ei na, de parcă toți membrii de partid ar trebui să fie activiști.
Detaliile despre numărul membrilor de partid ai PDL în Colegiul 19 nu le ştiam. Nici nu aş putea comenta pertinent pe tema asta, în consecinţă. La acest moment nu am mai auzit nimic despre o eventuală apropiere a lui Piedone de PDL sau a Teodorei Trandafir de PC. Probabil deznodământul îl vom afla în timp.