Premierul Traian Basescu sau despre cum se gestionează o criza de comunicare
În ultimele zile suntem martorii unei adevărate lecţii de comunicare politică al cărei regizor de geniu este preşedintele Traian Băsescu. Guvernul Boc 4 este din nou în agonie. De data aceasta, motivul este venirea în România a delegaţiei FMI şi negocierile în urma cărora s-a decis adoptarea unor măsuri nepopulare, ce au determinat reacţii dure atât din partea sindicatelor, cât şi din partea opoziţiei. Scopul acestor măsuri este obţinerea celei de-a cincea tranşe din împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional. Pentru aceasta, România trebuie să facă reduceri la pensii, salarii şi ajutoare sociale, în caz contrar riscând să fie nevoită să contracteze un nou împrumut, care ar însemna „amanetarea viitorului ţării”. În cazul în care aceste măsuri ar eşua, rămâne deschisă posibilitatea măririi taxelor şi a cotei unice de impozitare. În acest cadru, Guvernul Boc 4 şi-a pierdut în totalitate legitimitatea. Singurul personaj a cărui imagine nu a avut de suferit este Traian Băsescu.
Cum s-a ajuns la „varianta încrederii”
Totul a început cu declaraţia lui Crin Antonescu, potrivit căruia Guvernul urmăreşte desfiinţarea cotei unice de impozitare, majorarea impozitului pe profit la 25% şi dublarea taxelor şi impozitelor locale. Este vorba despre o serie de informaţii obţinute „pe surse” de către liderul PNL, care au trezit reacţii imediate din partea presei, a opoziţiei dar şi a parlamentarilor PDL. Discuţiile au luat o asemenea turnură, încât odată cu venirea delegaţiei FMI în România, singurul lucru care ne-ar mai fi putut slava de la mărirea taxelor era „talentul de negociator” al preşedintelui Traian Băsescu. Rezultatul negocierilor, prezentat însuşi de preşedintele Băsescu, venea să confirme acest lucru: România a primit o nouă şansă, se va merge pe „varianta încrederii”.
Au existat numeroase voci care au afirmat că informaţiile prezentate de Crin Antonescu au fost deliberat oferite de surse guvernamentale ca o încercare de pregătire a terenului pentru măsurile de reducere a cheltuielilor mult mai dure pe care Guvernul avea să le negocieze cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional. Cert este că, în ciuda faptului că situaţia era una foarte dificilă pentru preşedintele Traian Băsescu, dar şi pentru Guvernul Boc, felul în care au fost prezentate măsurile de austeritate negociate cu FMI a atenuat din gravitatea situaţiei. Pe lângă „talentul de negociator”, Traian Băsescu a demonstrat încă un talent, acela de bun comunicator. Cuvinte precum „solidaritate”, „încredere”, „împreună” nu au lipsit din discursul preşedintelui, fapt care a contribuit la realizarea unui consens între el şi cetăţeni. Mai mult, măsurile de reducere a cheltuielilor au fost prezentate ulterior ca o încercare de păstrare a „suveranităţii” României.
Agonia Guvernului Boc 4
Ieşind în faţă pentru a prezenta măsurile negociate cu FMI, Traian Băsescu s-a substituit Guvernului Boc, confirmând rolul accesoriu al acestuia. Mai mult, Guvernul Boc 4 a pierdut orice urmă de legitimitate. Unele voci au vorbit despre „lipsa totală de responsabilitate” a preşedintelui, prin decizia de a prezenta el însuşi măsurile dure, necesare primirii celei de-a cincea tranşe a împrumutului de la FMI. Alte voci au ironizat discursul preşedintelui. În fapt, decizia lui Traian Băsescu, de a fi el acela care a dat veştile rele, se înscrie într-o strategie de atenuare a efectelor pe care o astfel de situaţie le-ar putea avea asupra propriei sale imagini publice. El şi-a confirmat încă o dată statutul de „preşedinte-jucător” luând asupra sa o responsabilitate foarte mare şi sacrificând, în acelaşi timp, un guvern care încă de la investire a fost privit cu suspiciune. În acest fel, a dat roade o strategie mai veche a preşedintelui Traian Băsescu, acela de a numi într-o perioadă de criză un guvern de sacrificiu, cu imaginea deja compromisă, aşa încât PDL să păstreze posibilitatea unei reveniri. A existat o încercare a lui Adriean Videanu de explicare a motivului pentru care Traian Băsescu a fost acela care a prezentat măsurile de reducere a cheltuielilor: preşedintele este parte a puterii executive. Pentru cei care au ratat această explicaţie, totuşi, imaginea guvernului rămâne iremediabil compromisă.
Paradoxul acestei situaţii este, însă, supravieţuirea Guvernului Boc 4, în ciuda tuturor dificultăţilor pe care le-a întâmpinat şi cu care încă se mai confruntă. Există voci care susţin că pentru, cel puţin, două luni nu se pune problema unei remanieri guvernamentale, dată fiind nevoia de stabilitate a României din acest moment. De asemenea, se pare că nici reprezentanţii opoziţiei nu au reuşit să cadă de acord asupra redactării moţiunii de cenzură pe care au anunţat-o. Mai mult, parlamentarii UDMR nu sunt dispuşi să voteze o moţiune de cenzură care să răstoarne guvernul din care face parte partidul pe care îl reprezintă, iar parlamentarii PDL au fost convinşi, în urma întâlnirii cu preşedintele, de justeţea cauzei susţinută de Traian Băsescu şi Guvernul Boc. Singura constrângere de remaniere ar mai putea veni ca urmare a presiunii străzii. Dacă sindicatele se vor ţine de programul de proteste anunţat, cel mai probabil Guvernul Boc va trebui înlocuit aşa încât pierderile imagologice ale PDL să nu crească. Întrebarea este cine va veni în locul lui Emil Boc. Şi dacă la această întrebare s-ar putea găsi un eventual răspuns, mai dificil ar fi să răspundem la întrebarea: cine va veni în locul lui Adriean Videanu, Vasile Blaga sau Radu Berceanu, dacă şi aceştia ar fi înlocuiţi. O astfel de mişcare ar însemna, confirmarea şi acceptarea înfrângerii suferită de PDL.
Dincolo de aspectele prezentate, nu pot pierde din vedere felul în care Traian Băsescu a reuşit să dea o notă providenţială discursului său, reuşind să facă din această criză o oportunitate de a-şi consolida imaginea de preşedinte-jucător. Rămân încă destul de multe aspecte nesoluţionate în legătură cu viitorul PDL şi al Guvernului Boc.
Răspunsurile la întrebările rămase nelămurite le vom afla odată cu trecerea timpului. Momentan, situaţia este departe de a fi rezolvată şi este presărată cu o doză destul de mare de neprevăzut. Totuşi, am sentimentul că după ce vor fi trecut cele două/trei luni estimate ca fiind necesare depăşirii acestui moment dificil şi după ce lucrurile se vor mai linişti, Guvernul Boc va continua să funcţioneze în bună stare, asemeni unui Făt Frumos vindecat cu apă vie.
Sursa foto: Gândul
Despre autor: Florenta Toader
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
1. “În acest cadru, Guvernul Boc 4 şi-a pierdut în totalitate legitimitatea.” – acesta este un guvern care a fost deja dat jos o dată, care nu are puterea de a-și asuma niște măsuri, fiind necesară de fiecare dată sublinierea faptului că autoritatea sa provine ba de la majoritatea parlamentară, ba de la PDL, ba de la Traian Băsescu.
2. “Singurul personaj a cărui imagine nu a avut de suferit este Traian Băsescu.” – Poftim ? Nu a avut de suferit ? Prin faptul că el și-a asumat personal responsabilitatea pe măsurile luate, prin faptul că el a anunțat aceste măsuri și nu primul ministru, prin faptul că pensionarii ard și scuipă pe afișe cu el și strigă “demisia” și “jos Băsescu”, oare nu se relevă un “dram” de suferință a imaginii ?
3. Talentul de bun negociator și comunicator pe care îl vezi tu are câteva mari probleme evidențiate zilele acestea în presă. În primul rând, s-a tot discutat despre tenta agresivă, ironică și “rânjită” [CTP] a discursului. În al doilea rând, aceste așa zise negocieri au condus la aruncarea de către FMI a vinei asupra guvernului, spunând că aceștia au ales măsurile dure și nu le-au fost impuse. În plus, soluția aprobării acordului de către CES a fost înțeleasă ca o simplă încercare de a transmite imaginea solidarității, existând voci care spun că în realitate acordul poate fi trecut mai departe și fără sprijinul sindicatelor sau patronatelor.
4. Nu înțeleg de ce susții că imaginea guvernului este cea care suferă zilele acestea atât timp cât guvernul nu comunică, nu este de văzut, iar toate protestele au loc în fața palatului Cotroceni. Dacă Traian Băsescu își asumă responsabilitatea, spunând că este nevoie de stabilitate guvernamentală, atunci toate privirile se îndreaptă spre el, împreună cu vina. El este văzut ca piciorul de sprijin al guvernului și ca voința politică ce dorește continuitatea acestuia. Supraviețuirea guvernului Boc nu este paradoxală, ci este voită. Problema este că, pentru a se lua niște măsuri de austeritate este nevoie de un capital de încredere, pe care unii consideră că doar Traian Băsescu îl mai are datorită reconfirmării în funcție. Așadar, el apare ca paravan, folosindu-se de faptul că el nu poate fi destituit, probabil până în momentul în care măsurile vor fi luate, atunci fiind viabilă varianta transferului de vină și schimbării guvernului.
5. Ce a spus Sebastian Lăzăroiu în interviul dat ziarului Adevărul este un indicator clar al situației și direcției PDL. Este evident că popularitatea acestuia va intra în picaj, revenindu-și, dacă totul merge bine, în perioada premergătoare alegerilor din 2012. Pierderile imagologice ale PDL-ului sunt inevitabile, măsurile care trebuiesc luate sunt inevitabile. Guvernul Boc trebuie să supraviețuiască până după ce aceste măsuri vor fi luate.
Mă bucur că manifeşti un interes atât de … mare
pentru problemele tratate în acest articol. Să le luăm în ordine:
1. Situaţia cu care se confruntă Guvernul Boc în ultimele zile este o dovadă clară că dacă acest guvern mai avea o umbră de legitimitate, acum a pierdut-o cu desăvârşire. De atltfel, situaţia se datorează stautului său de guvern “accesoriu”, pe care am pomenit-o în articol.
2. Era de aşteptat ca o parte din oale să se spargă şi în capul lui Traian Băsescu. Poate am exagerat eu când am spus că imaginea lui nu a avut deloc de suferit. În tot cazul, dacă despre Emil Boc şi guvernul pe care îl conduce se poate afirma cu tărie că a fost profund afectat de această problemă, Traian Băsescu încă mai are o şansă. Şi încă ceva – o temă de reflecţie -, uneori mass media face lucrurile să pară mai mari decât sunt.
3. Talentul de bun negociator a fost o ironie, iar trade-mark-ul pentru această sintagmă îl are premierul Emil Boc. El a folosit sintagma cu pricina pentru a pregăti discursul în care Traian Băsescu avea să prezinte ceea ce el a vrut să pară răul cel mai mic la care s-a ajuns tocmai ca urmare a „talentului” său de negociator. Aş fi mai rezervată în ceea ce priveşte interpretările care apar în presă referitor la acest subiect. Rolul jurnaliştilor este de a interpreta, de a taxa politicienii, însă informaţia trebuie filtrată. Da Traian Băsescu a avut unele scăpări. Este firesc pentru un om aflat sub o presiune imensă. Asta nu îi diminuează cu nimic talentul de bun comunicator pe care l-a dovedit încă din primii săi ani pe scena politică. De ce crezi că a fost el acela care a ieşit în faţă şi nu premierul. Este o vorbă care spune „dacă veri un lucru bine făcut, fă-l tu însuţi”.
4. Proteste au fost şi în faţa Palatului Victoria marţi. În acelaşi timp, cred că ţi-ai răspuns singur la întrebare. Practic Guvernul Boc nu mai există, ceea ce înseamnă că a fost foarte afectat din punct de vedere imagologic. În tot cazul, o variantă facilă este să dai poporului capul lui Emil Boc şi să-l linişteşti, pe principiul „Capul lui Moţoc vrem”. Din acest punct de vedere, Traian Băsescu are un as în mânecă şi imaginea sa, deşi cam şifonată, nu e total compromisă. Depinde şi de cum vor evolua evenimentele.
5. Sarcina lui Traian Băsescu şi a Guvernului Boc a fost de la bun început una dificilă. Pe fundalul crizei economice era de aşteptat ca PDL să abiă pierderi imagologice. În momentul de faţă Traian Băsescu joacă o carte destul de importantă. Sigur că, dacă totul va merge bine, PDL va avea de câştigat. Iar dacă Guvernul Boc supravieţuieşte perioadei de acum cu proteste şi greve, va supravieţui şi mai departe.
Eu aş fi un pic mai prudent în a decreta dispariţia legitimităţii Guvernului. În ciuda faptului că vizibilitatea este acaparată de protestatari, există oameni (poate nu mulţi, dar există) care cred că decizia anunţată de Băsescu, dar asociată inevitabil cu Guvernul Boc, este oportună în contextul dat. Cu atât mai mult cu cât opoziţia nu pare a produce soluţii alternative, tind să cred că sunt şanse ca Boc să recâştige ceva legitimitate.
Să fim totuşi atenţi, oamenii care protestează dau impresia că sunt mai mulţi, cei care nu apar în spaţiul public ar putea da impresia că nu există, aparenţă totuşi înşelătoare.
Într-o oarecare măsură, sunt de acord cu tine. Sunt convinsă că există destul de mulţi oamerni care mai cred în Guvern. Tocmai de asta, şi din alte motive prezentate în articol, cred că dacă Guvernul Boc trece de această încercare, nimic nu-l va mai atinge pe viitor.
E greu să dai o sentinţă acum, atâta vreme cât lucrurile nu s-au clarificat încă. Totuşi, faptul că în punctul maxim al acestei crize Guvernul parcă nici nu a existat a dat prilej opozanţilor săi să îl atace. Abia în ultimele zile Guvernul a intrat din nou în scenă, ca fiind instanţa cu adevărat abilitată să aplice măsurile de austeritate anunţate. Totuşi, asta nu se cheamă neaparat că are legitimitate. Traian Băsescu a preluat clar atribuţiile Guvernului zilele acestea, ceea ce diminuează din puterea şi legitimitetea sa.