Saptamana patimilor lui Catalin Voicu
Cătălin Voicu este primul senator român arestat ca urmare a unor acuzaţii de trafic de influenţă. Săptămâna patimilor a început mai devreme pentru acest politician, al cărui caz a avut ecouri chiar şi în presa franceză. După un parcurs sinuos presărat cu vizite la DNA, audieri în Senat şi internări la Spitalul Universitar, instanţa a decis: Cătălin Voicu va fi arestat preventiv pentru o perioadă de 30 de zile cu posibilitatea de a depune recurs în 24 de ore. Pentru francezi, suspendarea imunităţii parlamentare a lui Cătălin Voicu şi declanşarea urmăririi penale este un pas înainte şi o premieră pentru România, recunoscută pentru reputaţia de ţară coruptă. Analiştii români, văd în cazul lui Cătălin Voicu un mijloc pentru atingerea unui obiectiv politic, nu numai a unui obiectiv justiţiar.
Cătălin Voicu este un personaj care a intrat relativ recent în atenţia mass media, ca urmare a propunerii sale pentru funcţia de ministru de interne în cadrul guvernării PDL-PSD. Unul dintre susţinătorii lui a fost liderul PSD Bucureşti, Marian Vanghelie. General în rezervă al SPP, aflat la al doilea mandat de parlamentar, Voicu a ocupat în trecut funcţia de consilier al Camerei Deputaţilor în perioada 1999-2001 şi cea de consilier pe probleme de siguranţă naţională la Administraţia Prezidenţială. La începutul lunii decembrie 2009, Cătălin Voicu a fost ridicat de pe stradă şi audiat la DNA ca urmare a unor acuzaţii de trafic de influenţă. Audierile au scos la iveală şi alte nume importante implicate în dosarul în care era cercetat Voicu. Printre acestea se numără: Alexandru Mazăre, Marius Locic, Costel Căşuneanu, Florin Costiniu şi Cristian Jipa.
Acuzaţiile care i se aduc senatorului PSD se bazează pe o serie de înregistrări făcute în perioada suspendării lui Dan Nica din funcţia de ministru de interne. Potrivit preşedintelui Traian Băsescu, în perioada cât a fost ministru, Dan Nica ar fi pus arhiva DGIPI la dispoziţia lui Voicu, Vanghelie şi Iliescu, fapt care ar putea implica o legătură între demiterea ministrului Nica şi acţiunile de corupţie de care este acuzat Cătălin Voicu. Unele voci demontează această ipoteză, prezentând demiterea lui Dan Nica drept o redută câştigată de PDL în lupta pentru putere dusă împotriva partenerului de guvernare de la acea vreme, PSD. Această viziune este împărtăşită şi de Cozmin Guşă, care vede în cazul Voicu o încercare a lui Traian Băsescu de a crea o majoritate care să susţină guvernul Boc.
Poziţionarea principalilor lideri politici faţă de acest caz este una diferită, în funcţie de taberele politice din care provin. Deşi a anunţat suspendarea lui Cătălin Voicu din partidul pe care îl conduce, Victor Ponta, preşedintele PSD, cosideră reprobabile scurgerile de informaţie din dosarul lui Voicu, „judecat” în mare parte la televizor. Crin Antonescu, se declară mai puţin surprins de înregistrările care au apărut în presă în cazul lui Cătălin Voicu şi se arată deranjat de politizarea acestui caz. Emil Boc atrage atenţia asupra faptului că Voicu ar fi putut ajunge ministrul de interne al României, întărind astfel acuzaţiile de corupţie la adresa senatorului PSD şi a partidului din care face parte.
Dincolo de interpretările care pot fi date acestui caz, arestarea lui Cătălin Voicu are un puternic efect imagologic asupra PSD. De fapt, cazul său legitimează discursul promovat de Traian Băsescu începând cu 2002. Este vorba despre lupta împortiva sistemului ticăloşit şi a principalului adversar politic, PSD, partid acuzat în permanenţă de corupţie. Din acest punct de vedere, decizia ÎCCJ de arestare a lui Cătălin Voicu, deşi nu este definitivă, este o victorie a preşedintelui-jucător în lupta împotriva corupţiei. Felul în care a fost judecat cazul senatorului PSD şi scurgerile de informaţii din dosarul său ridică, totuşi, semne de întrebare asupra intereselor ascunse care stau la baza arestării lui Voicu. În ciuda suspendării din PSD, faptele lui Cătălin Voicu vor fi în permanenţă asociate cu partidul din care a făcut parte. Mai mult, indiferent dacă se va dovedi sau nu vinovăţia senatorului în dosarul de trafic de influenţă, imaginea sa este inevitabil compromisă iar viitorul său politic este pus sub semnul întrebării.
În condiţiile stabilite, la întrebarea „Cine are de câştigat din acest caz?”, am fi tentaţi să răspundem simplu: Traian Băsescu. Încă o dată o temă lansată de acest politician îşi găseşte confirmarea, la fel cum s-a întâmplat în campania prezidenţială din 2009 cu tema mogulilor. Pentru cei care au votat cu Traian Băsescu în 2009, o astfel de reuşită este o confirmare a faptului că au făcut o alegere bună. Totuşi, dacă recursul pe care avocatul lui Cătălin Voicu a anunţat că îl va depune va fi admis, senatorul va fi pus în libertate. Mai mult, judecarea pe fond a procesului ar putea fi în favoarea lui Voicu, majoritatea probelor împotriva sa fiind circumstanţiale. Lipsa unui flagrant care să dovedească în mod clar acţiunea de luare de mită şi trafic de influenţă i-ar putea reda libertatea şi liniştea lui Cătălin Voicu. Ceea ce nu ar mai putea recupera senatorul sunt prejudiciile de imagine pe care i le-a adus acest scandal. De fapt, în asta constă şi victoria lui Traian Băsescu.
Prejudiciile de imagine suferite de Cătălin Voicu sunt prea mari pentru ca balanţa simpatiei să se mai încline în favoarea lui. Tema baronilor a fost validată încă din timpul guvernării PSD din 2000-2004 şi, în ciuda tuturor dezminţirilor pe care le-ar putea da Cătălin Voicu cu privire la acuzaţiile care i-au fost aduse, imaginea sa nu va putea fi niciodată complet reabilitată. După cum spune vorba populară, nu iese fum fără foc.
Sursa foto: Inpolitics
Despre autor: Florenta Toader
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
in timp ce eram cu ochii in articol ma gandeam la o strategie ce ar putea sa il reabiliteze pe Voicu in fata electoratului sau cum ar trebui PSD ul sa isi foloseasca “scutul de imagine” pentru a diminua pierderile dar … am nevoie de o lamaie
P.S ar fi misto ca semn electoral LAMAIA
FELICITARI FLORENTA
Mulţumesc! În legătură cu semnul electoral, ce să zic, dacă Ministerul Finanţelor are site-ul violet, de ce să nu aibă şi PSD-ul ca semn electoral o lămâie?…:)Uneori autopersiflarea este cea mai bună armă împotriva criticilor…:).
Eu cred că dacă ar candida într-un colegiu din sectorul 5 ar intra iar în Parlament. Imaginea lui Voicu, este, clar, compromisă, dar trebuie să ne întrebăm câţi sunt oamenii care folosesc acest criteriu când intră în cabina de votare? Aşa cum Bogdan Chirieac, dupa scandalul de şantaj al şefului ANI, a avut nevoie de vreo 2 luni de “penitenţă” până să fie invitat din nou în platourile televiziunilor, nu e imposibil ca Voicu, dacă nu este condamnat, să se întoarcă. Poate nu va mai ajunge la poziţia anterioară, ca funcţie publică şi influenţă, dar, mai ales în România, “decesul imagologic” nu este veşnic. Încrederea scăzută a românilor în instituţii (DNA, parchet, justiţie) face ca “întoarcerea” să fie posibilă chiar şi pentru un condamnat (ce s-ar întâmpla dacă fostul primar din Baia Mare, Cristian Anghel, ar fi eliberat şi ar candida din nou?).
Problema dacă “operaţiunea Voicu” este sau nu coaptă în laboratoarele “Controcenilor” este, în acest moment, lipsită de importanţă. Pentru că:
1. Faptul că Voicu este anchetat la cererea lui Băsescu, sau nu, nu are nicio relevanţă pentru vinovăţia/nevinovăţia senatorului PSD.
2. Este argumentul prin care toţi “turiştii” care ajung la DNA îl folosesc pentru a deturna atenţia de la caz. Media, de obicei, binevoieşte să pună în scenă ample dezbateri pe această temă, la care concluzia este mereu aceeaşi: nu concepem ca justiţia să fie independentă, deci ordinul trebuie să vină de la politic. Şi aşa o parte din vina pârâtului este aruncată asupra presupusului reclamant.
Eu cel puţin mă bucur că o problemă care atinge interese transpartinice, inclusiv justiţia la cel mai înalt nivel (judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Jutiţie) a apărut cumva în atenţia publică. Normal că numai un om/structură puternică poate să lupte cu acest “monstru”. Iar cum DNA, fără a fi suficient de puternic în lipsa unei susţineri politice, nu ar fi făcut de capul lui o aşa anchetă, nu putem decât să ne bucurăm că măcar puterea încearcă să îi dea în vileag pe adversari. Dacă fiecare partid ar face asta când ar ajunge la putere, măcar de frica celor ce vor veni marii corupţi ar fi mai precauţi. Iar cu actualulul CSM, să nu ne facem iluzii că justiţia, chiar şi independentă, ar avea putinţa şi dorinţa de a face ordine în politic şi chiar în interiorul ei. Deci să fim mulţumiţi că politicienii au început să refuze “cartelizarea” clasei politice şi să se lupte unii cu alţii.
@Marius Personal, nici eu nu cred că Voicu va ieşi din viaţa publică pentru totdeauna, asta în cazul în care nu va fi condamnat. Imaginea lui este, însă, destul de şifonată după tot acest scandal. El este primul senator român arestat. Desigur, şi Emil Boc este primul premier român suspendat, dar încă mai activează în fruntea guvernului. Depinde şi de susţinerea pe care o au astfel de politicieni în cadrul partidelor din care fac parte (cu alte cuvinte dacă au sau nu au spate:), iar Voicu îl are în spate pe Marian Vanghelie). Acest avantaj, dublat de o strategie de imagine bună, eventual de victimizare, l-ar reabilita, parţial pe Voicu. Problema la acest moment este că astrele nu prea sunt de partea lui. Recursul i-a fost respins, iar toate probele îl scot vinovat.
Cât despre laboratorul în care a fost “copt” cazul Voicu, asta mai puţin contează. Lăsând la o parte interpretările date de mass media, de-a lungul timpului la nivelul discursului politic s-a creat o axă destul de puternică: preşedintele-jucător vs. politicienii corupţi/sistemul ticăloşit. În acest context, Traian Băsescu are un avantaj imagologic net. Faptul că unii folosesc argumentul că Traian Băsescu are sau nu legătură cu arestarea lui Cătălin Voicu nu diminuează cu nimic din vinovăţia sau nevinovăţia celui din urmă. Dar îi oferă o oarecare portiţă de scăpare şi o bază pentru o eventuală strategie de reabilitare a imaginii sale publice.