Şcoală de televiziune pentru membrii PDL
După o perioadă în care au decis să boicoteze emisiunile posturilor de televiziune Antena 3 şi Realitatea TV, membrii PDL au ajuns să conştientizeze necesitatea comunicării profesionale cu media. Asa se face că acum se află în negocieri cu o firmă de consultanţă, care îi va învăţa să-şi transmită mesajele la televizor. Proaspăt intrată în rândurile parlamentarilor PDL, vedeta de televiziune Teo Trandafir va fi moderator şi instructor de platou pentru colegii săi de partid. Prin acest demers se doreşte pregătirea viitorilor candidaţi la alegerile locale şi legislative din 2012. Ţinând cont de perioada dificilă prin care trece PDL, un astfel de demers este binevenit.
Guvernul Boc este departe de a fi primul guvern din istoria României postdecembristă care a prezentat sincope în comunicarea cu mass media. Făcând o scurtă trecere în revistă a modului de relaţionare cu media a guvernărilor din ’90 până în 2004, Bogdan Teodorescu observa în Cea mai bună dintre lumile posibile. Marketingul politic în România (1990-2005) următoarele particularităţi:
- guvernarea lui Petre Roman a fost într-un conflict cvasi-permanent cu mass media;
- guvernul Stolojan s-a aflat într-un parteneriat aproape total cu media;
- guvernarea lui Nicolae Văcăroiu a fost caracterizată printr-o închidere faţă de presă;
- Victor Ciorbea a fost cel care a inaugurat inflaţia comunicaţională;
- Radu Vasile a încercat o cooperare „şmecherească şi neinstituţionalizată” cu media;
- Mugur Isărescu a reinstituţionalizat relaţia cu mass media, îngheţând-o în modelul impus de Banca Naţională;
- Adrian Năstase a dus o continuă campanie de imagine în media, dar a şi atacat, punctual, o serie de jurnalişti şi publicaţii considerate neobiective;
- Călin Popescu Tăriceanu s-a remarcat printr-o atitudine obedientă faţă de mass media, combinată cu relaţia de dominare, prin blocarea bugetelor de publicitate.
Particularitatea Guvernului Boc şi a PDL a fost permanentul conflict cu presa, perpetuată în special de preşedintele României. Punctul de maxim al acestui conflict a fost campania prezidenţială din 2009, când Traian Băsescu a validat tema mogulilor. Nu pot fi trecute cu vederea nici parodiile lansate în mediul online, la adresa unor jurnalişti ai Antenei 3, din perioada aceleiaşi campanii, ca exemplu de poziţionare a preşedintelui, dar şi a partidului pe care îl reprezintă, faţă de mass media.
În acest context, nu a surprins pe nimeni decizia PDL de a boicota emisiunile Antena 3 şi Realitatea TV din respect pentru o informare corectă a cetăţenilor. Venirea delegaţiei FMI în România şi criza declanşată de imperativitatea punerii în aplicare a măsurilor de austeritate i-au determinat însă pe membrii PDL să-şi regândească strategia. Vicepreşedintele democrat liberal, Gheorghe Flutur, anunţa la începutul lunii mai că miniştrii şi reprezentanţii PDL pot participa la emisiuni TV pentru a explica măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare. Mai mult, PDL şi-a construit o adevărată strategie pentru revenirea în emisiunile de televizate.
Prin cel din urmă gest, PDL a statuat, practic, o axiomă a comunicării politice: într-un stat democratic, nu există comunicare politică fără mass media. Şi dacă media ocupă un loc atât de important în diseminarea mesajelor, de ce să nu se acorde o atenţie mult mai mare modului în care acestea sunt transmise?
Ţinând cont de ultimul argument, noul plan anunţat de PDL m-a dus cu gândul la o formă incipientă de spin doctoring . Spun incipientă deoarece încă nu este foarte clar conturată strategia PDL. Mai mult, Cezar Preda se arată destul de sceptic în privinţa sorţilor de izbândă a noului plan de relaţionare cu presa, considerând că tot ziariştii îşi vor alege invitaţii în funcţie de ce au de zis şi nu de ce vrea partidul.
În condiţiile în care democrat liberalii trec printr-o perioadă destul de dificilă, în care atenţia presei este îndreptată asupra lor, nu pot să nu observ necesitatea unui astfel de demers. Ultimele dezvăluiri ale mass media apropie din ce în ce mai mult imaginea PDL de cea a PSD şi reamintesc de capitalismul de cumetrie despre care vorbea Ion Iliescu în 2002. În ciuda dezminţirilor care apar în presă, din partea membrilor PDL, impactul ştirilor despre clientela politică democrat liberală este foarte mare şi greu de contracarat. În acest context, “înnoirea feţelor” despre care se vorbeşte în noul plan de comunicare al PDL este cu atât mai necesară.
Împărtăşesc, însă, scepticismul lui Cezar Preda în ceea ce priveşte rezultatele noii strategii democrat liberale. În contextul în care mass media româneşti au evoluat foarte mult, devenind din ce în ce mai polemice, astfel de demersuri sunt privite cu oarecare neîncredere. Mesajele politice sunt departe de a funcţiona asemeni unor gloanţe magice, iar jurnaliştii sunt din ce în ce mai greu de manipulat prin intemediul tacticilor de comunicare politică. Pentru a avea rezultate, strategia PDL trebuie construită pe termen lung, acordându-se o mare atenţie mesajelor transmise, dar şi relaţiilor viitoare cu mass media.
Sursa foto: dincalarasi.ro
Despre autor: Florenta Toader
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
In momentul in care membri PD-L sunt acuzati de afaceri ilegale cu statul, de supraevaluarea contractelor si de lipsa de transparenta in cazul vizitei delegatiei FMI la Bucuresti, acestia apeleaza la o firma de consultanta in al 13-lea ceas ca sa-i scoata dintr-o situatie extrem de complicata. Nu se va schimba perceptia alegatorilor, iar directia in care merge economia va acutiza si mai mult criza politica a PD-L.
Spin doctoring este facut deja de institutiile apropiate PD-L: voxnews, b1tv, hotnews, evz, romania-libera, curentul.
Pe scurt, partidele noastre apeleaza la consultanta in momentul in care au alegeri sau trec printr-o perioada dificila. In plus, nu asculta liderii importanti din partid (Videanu, Berceanu, Udrea) de sfaturile date de un profesionist, ei stiu ce este mai bine pentru tara si politicile ce trebuie aplicate pentru a duce tara pe noi culmi ale prosperitatii.
@Ovidiu: Există o tendinţă generalizată a politicienilor români de a recurge la serviciile unei agenţii de comunicare în preajma alegerilor – cel puţin asta se vede din exterior. La fel se întâmplă şi în cazul conturilor de Facebook, Twitter sau în cazul blogurillor care sunt abandonate imediat după încheierea campaniei electorale. Să spunem că este vorba despre o victorie a formei asupra fondului. Anumite lucruri trebuie făcute, dar nu se înţelege necesitatea continuităţii lor. În acest sens, chiar dacă există opinii contrare, cred că nu se poate vorbi de o evoluţie vizibilă a comunicării politice în România. Poate doar de importarea unor tehnici şi tactici care nu au fost interiorizate încă.
În ceea ce priveşte instituţiile media apropiate de PDL, acolo este vorba mai degrabă de o formă de partizanat politic (şi prefer să rămân aici cu interpretarea pentru a nu aluneca în speculaţii), decât de spin doctoring. Nu mi se pare că PDL depune un efort considerabil pentru a comunica cu aceste instituţii media şi pentru a le livra mesajele într-o formă în care acestea să fie cât mai puţin prelucrate de jurnalişti. Nici nu mi se pare că jurnaliştii sunt “învîrtiţi pe degete”
de mesajele PDL. Mai degrabă e vorba de o anumită afinitate spre PDL a instituţiilor respective, care aleg să prezinte informaţia altfel decât media afiliate opoziţiei.
1. Dan Andronic, pe blogul lui, deja a început o serie de dezvăluiri interesante despre anumite nereguli fiscale ale trustului Realitatea-Cațavencu. Merită revăzute.
2. Un bun material este emisiunea Știrea Zilei, de pe Antena 3, din 31 mai. În acea emisiune a avut loc episodul “Boureanu vs. Firea”. Este extrem de interesant acel schimb de replici, pentru că evidențiază atât relațiile de cooperare dintre media și opoziție cât și lupta cu puterea.
3. Eu nu știu ce și cine este Kensington Communications (www.kensington.ro). Pe lângă o firmă (cu același nume) din Toronto care face documentare și seriale TV. Totuși, am găsit asta : http://ropolitica.com/2010/04/28/%E2%80%9D-in-colegiul-19-toti-au-facut-noncombat%E2%80%9D/ . Vă rog oferiți-mi mai multe informații despre proprietari, cine lucrează acolo și eventual niște biografii.
4. Mi se pare interesantă mutarea din PD-L de a fi obligați politicienii să renunțe la afacerile cu statul, alegând între acestea și funcția politică (din partid). Domnul Prigoană deja și-a dat demisia, neavând încredere destulă cât să-și cesioneze acțiunile, probabil. Din punctul acesta de vedere, e clar că transferul afacerii poate fi o cale de luat, motiv pentru care există scepticism la nivelul opiniei publice. În plus, în media au apărut discuții despre împrumutul problematic de 3 milioane de euro al Elenei Udrea și despre cum va fi el plătit.
5. Comunicarea politică, în felul în care este montată în România, este plină de spin. Totuși, trebuie privit totul cu ochi critici, deoarece există nereguli mari și în cazul deontologiei mediatice. Dacă mi se permite simplificarea, pot spune că relația politică-media este un război între cei care au puterea politică și cei care au puterea economică și dețin trusturi de presă, aceștia din urmă considerând că este utilă cooperarea cu partidele din opoziție. Desigur, există și media controlată de putere. Și acest lucru mă sperie, într-o anumită măsură, pentru că mi-e greu să mai găsesc publicații cât de cât obiective, neutre măcar.
6. @Ovidiu : este de datoria specialiștilor în comunicare politică să schimbe această mentalitate de autosuficiență a politicienilor. Nu cred că e vina lor că nu ascultă – își asumă riscul. Depinde mai mult de lupta consultanților să-și impună importanța, decât de așteptări la o trezire la realitate a politicienilor. În plus, nu cred că este util partizanatul în discuțiile de pe acest blog. Dacă vorbești despre “lideri importanți din partid”, fă referire la mai multe. În orice caz, PD-L joacă interesant, ca de obicei. La fel face și PNL-ul. Despre PSD nu mă pot pronunța, încă au mesaje confuze. Nu știu cine e lider acolo, domnul Ponta, Geoană sau Năstase ?
http://www.kensington.ro/cine_suntem.html – o firma obscura. Dan Andronic e consultant politic la firma asta, cred.
In cazul conflictului Boureanu-Firea e vorba de frustrari adunate pe o perioada mai lunga de timp si carente grave in educatie, de ambele parti, dar Boureanu e principalul vinovat – nu ataci o femeie, nu te legi de amanti, mai ales ca e vaduva.
PSD e condus de Ponta, nu ai vazut cardul de reduceri pentru tineri insciptionat cu mesajele PSD: prosperitate, corectitudine bla bla.
Despre Prigoana nu prea avem ce sa discutam; omul a intrat in politica sa faca bani, acum ca trebuie sa aleaga intre politica si bani, alege banii, desi exista o legatura stransa intre cele doua.
Întrebarea despre cine e lider în PSD [care era una mai mult retorică, dar mersi că ai răspuns la ea
] nu făcea referire la cine este lider formal, dar cine își impune agenda. Ponta vorbește când despre un PSD aliat cu PSD, când despre nevoia de unitate în opoziție, Geoană vrea direct guvern cu PNL și domnul Năstase și-a construit multe dintre mesajele recente pe separare ideologică, pe lupta cu toată dreapta.
Cât despre conflictul acela, uită-te la emisiune. Domnului Boureanu i s-a pus pumnul în gură și a fost întrebat dacă “a mâncat ceva stricat…” atunci când avea un schimb de replici cu domnul Orban. În plus, multe dintre cele spuse de el au fost reinterpretate și redate incorect în media, după incident.
@Vlad: 1. Informaţiile oferite de Dan Andronic sunt interesante. Momentul în care au apărut, şi faptul că, potrivit EVZ, Dan Andronic este consultantul PDL mă face să-mi pun câteva întrebări. Una dintre ele este dacă nu cumva aceste dezvăluiri nu fac parte tot din bătălia PDL contra mogulilor.
2. Ceea ce s-a întâmplat la “Ştirea zilei” trece dincolo de barierele comunicării politice. Nu cred că unul dintre cele două personaje implicate a ieşit mai puţin şifonat. Depinde poate din ce parte te uiţi
.
3. Mai multe informaţii decât cele pe care le găseşti pe site-ul firmei nu am. Personal nu m-a interesat să cunosc mai multe despre firma în sine, cât gestul PDL şi cam ce efecte ar putea avea. Părerea mea, până la proba contrarie, este că efectele vor fi minime, ţinând cont că uzura PDL este foarte puternică în ultimul timp.
4. Mutarea din PDL, despre care vorbeşti mă duce cu gândul la Comisia de Integritate înfiinţată în PSD cu ocazia alegerilor parlamentare din 2004, pentru contracararea acuzaţiilor de corupţie la adresa partidului şi pentru crearea “noului PSD”. Faptul că membrii PDL sunt obligați să renunțe la afacerile cu statul, alegând între acestea și funcția politică e o încercare de redresare a imaginii partidului, dar cu recul pentru PDL. Asta pentru că a confirmat, într-o oarecare măsură, existenţa unor afaceri obscure în cadrul partidului şi a dat ocazia presei de a scoate la iveală ceea ce poate în condiţii normale nu ar fi ieşit la iveală.
5. Cred că în România comunicarea politică are câteva particularităţi care ne împiedică să vorbim despre spin doctoring în adevăratul sens al cuvântului. Influenţa mediului economic asupra politicului şi existenţa trusturilor de presă afiliate puterii şi opoziţiei sunt două dintre ele. Comparam planul de comunicare al PDL cu o astfel de practică pentru că, cel puţin în teorie, lucrurile par să fie foarte bine gândite. Totuşi, scăpări de tipul celei din emisiunea Gabrielei Vrânceanu Firea arată lipsurile care există şi de o parte şi de alta a baricadei.
E clar că informațiile eliberate de Dan Andronic au ca scop lupta PD-L cu SOV, dar asta nu înseamnă că informațiile sunt false. În plus, într-o intervenție televizată recentă, la Realitatea, chiar și Elena Udrea a adus în discuție acele informații. Și moderatorii au sărit ca arși.
PD-L își revine în minim 2 ani. În orice caz, eram curios să cunosc mai multe despre experții în comunicare politică din țară. Mă gândesc că ar fi loc pe acest blog pentru informații de genul.
Te duce cu gândul la Comisia de Integritate, dar ține cont că una e o expertiză care poate fi foarte ușor “învăluită”, dar o lege care spune că politicianul și rudele nu au voie să facă afaceri cu statul e o mișcare ceva mai pragmatică și deși își are latura de “abur”, e o idee bună. [ http://www.mediafax.ro/politic/initiativa-legislativa-politicienii-si-rudele-lor-pana-la-gradul-ii-sa-nu-faca-afaceri-cu-statul-6248031/ ]
“Influenţa mediului economic asupra politicului şi existenţa trusturilor de presă afiliate puterii şi opoziţiei sunt două dintre ele.” – uite asta a devenit o mare problemă la noi. Mă gândesc cu speranță la ziua în care vom avea niște politicieni care intră în domeniu din alte motive decât materialismul egoist.
@Vlad: Prin observaţia mea nu am spus neapărat că informaţiile date de Dan Andronic sunt false. Nici nu cred că ar trebui să conteze atât de mult argumentul acesta în discuţia noastră. M-am gândit mai mult la scopurile lansării acestor informaţii. La fel am raţionat şi în ceea ce priveşte iniţiativa legislativă cu pricina. În teorie este o iniţiativă bună. Rămâne de văzut dacă rezultatele aplicării acestei legi vor fi pe masura aşteptărilor.
Doamna Elena Udrea vorbea despre niste cifre care se aflau in dosarele ANAF. In mod normal, Doamna Udrea nu trebuia sa afle acele cifre si in niciun caz sa ameninte jurnalistii mogulului cu ele.
5. Faptul că mediul politic este influneţat de mediul economic sau existenţa aşa-zişilor “moguli mediatici” nu face dintr-un România un caz singular. Nici măcar afinităţile politice evidente ale unor trusturi. Spin-doctoring-ul este cu atât mai interesant în aceste condiţii: cum să convingi “jurnalişti-adversari” să spună ceva bun despre tine având impresia că spun ceva rău. Sau cum să-i faci să spună ceva rău despre tine discreditându-se pe ei înşişi, nu pe tine, etc.
Din nefericire pentru PD-L, specialiştii în comunicare nu pot ţine locul comunicatorilor. Iar cu un comunicator precum domnul Şeitan de la Muncă, tot respectul, dar… strategia nu prea te mai ajută.
@Marius: Poate România nu este un caz singular, dar astfel de particularităţi fac mai dificilă discuţia despre spin doctoring în comunicarea politică românească. Legat de exemplul tău, depinde foarte mult şi de „materialul” cu care se lucrează, ca în fiecare meserie. Strategia nu ajută cu nimic în condiţiile în care politicianul nu este receptiv la sfaturile consilierilor săi, sau nu înţelege necesitatea respectării anumitor reguli în comunicare.