Sorin Oprescu – Regele fără regat

Anvergura actuală

Nimeni nu poate să conteste faptul că avem de-a face cu un personaj foarte pitoresc al actualei clase politice. Poate nu chiar ca Vadim sau Gigi Becali, dar în mod sigur putem să-l comparăm cu Traian Băsescu. Asemeni preşedintelui în funcţie, Oprescu are capacitatea să emoţioneze audienţa, fie stârnind hohote de râs, vorbind despre „cocoşelul” lui Boc, fie smulgând câteva lacrimi electoratului bătut de soartă,  trăgând buza în jos a supărare. Experienţa de viaţă dobândită ca medic chirurg şi interacţiunea perpetuă cu oameni de toate felurile îi conferă personajului nostru un talent oratoric desăvârşit (presărat ici, colo cu golănisme de piaţa Matache) şi o naturaleţe debordantă. Aceeaşi experienţă spitalicească este cea care creionează capacitatea lui Oprescu de a face haz de necaz în diversele situaţii întâlnite de-a lungul vieţii. Ce mai? Un politician charismatic.

Dar, vedeţi dumneavoastră, charisma nu este întotdeauna ingredientul suficient într-o confruntare electorală. Din trei încercări, a ajuns o singură dată primar. Şi tot din trei încercări, l-a învins o singură dată pe Traian Băsescu, fie şi indirect – alegerile locale din 2008. Da, ştiu, o să spuneţi că a treia încercare este încă „pe rol”, dar la cum arată lucrurile acum, prefer să-mi păstrez opinia referitoare la singura victorie împotriva lui Băsescu.

Ceea ce l-a consacrat mai recent pe Oprescu (şi nu vorbesc aici de Moşi Crăciuni) este alura de independent. O carte câştigătoare la alegerile locale din Bucureşti, dar nu la fel de eficientă acum, când vorbim de o ţară întreagă. În plus, a fost un independent al naibii de bun, reuşind să nu se certe timp de un an de zile cu nimeni din CGMB. Nu susţin că cearta ar fi fost o dovadă irefutabilă a independenţei, dar totuşi, un an de linişte în care să reziste fără să zgâlţâie muşuroiul grupurilor de interese din jurul Primăriei? Dă de bănuit…Iar proiectele pentru capitală? Parcă nici aici nu stă foarte bine. După câteva demiteri la început, s-a aşternut din nou praful peste avântul muncitoresc. Măcar în ceasul al doisprezecelea, când s-a răzgândit că vrea să candideze la prezidenţiale, putea să-şi pregătească câteva panglici de tăiat. Acestea sunt doar câteva etichete dobândite mai recent. A, ar mai fi una: blatul cu Băsescu. De fapt, zvonul privind şantajul prezidenţial ar fi cel care explică inconsecvenţa primarului privind candidatura.

Campania electorală

După o aşteptare lungă, prea lungă, a venit în sfârşit confirmarea: Oprescu s-a răzgândit şi candidează. Tocmai ce-şi strânge oastea pedeseristă şi intră-n iureşul confruntării. Ba mai are şi vreo 40 de plângeri penale împotriva fostei dominaţii portocalii de la PMB. Apoi din nou pauză. Îl mai vedem din când în când pe la vreo conferinţă de presă cum trage buza-n jos că sondorii îi cer bani pentru procente în plus. Nu vreau să fiu răutăcios, dar având în vedere prestaţia de până acum, chiar pare că Sorin Oprescu a fost mai degrabă împins pe scenă cu replicile neînvăţate.

Nu a reuşit să impună nicio temă de campanie (deşi ar fi avut resurse dacă într-adevăr există peste 40 de motive să arate cu degetul înspre primarii Băsescu şi Videanu) şi, mai mult, a fost nevoit să se ralieze tuturor temelor venite dinspre contracandidaţi. Pe de-o parte, nu are încotro, independentul Oprescu este obligat să susţină demersul preşedintelui privind referendumul. Pe de altă parte, acelaşi Oprescu independent a trebuit să susţină demersul lui Antonescu şi propunerea lui Johannis. Dacă tragem linie, observăm că alura de independent i-a adus mai degrabă deservicii decât câştiguri în actuala campanie. Mai degrabă i-a limitat spaţiul de manevră decât să-l elibereze. Rămâne de văzut cum se poziţionează pe tema privind gripa A/H1N1. Fiind medic de profesie, ar putea profita de o astfel de temă, dar, cel puţin până acum, nu a venit cu ceva concret.

În rest, campania sa este făcută ca la carte (vizite în teritoriu, conferinţe de presă, concerte etc.), dar nu va intra, în niciun caz, în cărţile de istorie. Pentru simplul motiv că prezidenţiabilul Oprescu pare să nu mai aibă capacitatea să ducă un război credibil cu duşmanul. Iar duşmanul nu este clar creionat şi puternic atacat. Ingredientele există, dar acel condiment care să-l facă pe român să încerce preparatul Oprescu este absent. În aceste vremuri de restrişte, parcă oamenii nu mai gustă pathosul primarului, nevoia fiind mai mare pentru soluţii concrete. Spre deosebire de localele din 2008, echipa doctorului încearcă să convingă un pacient foarte bolnav, iar pacientul în acest moment nu are nevoie de convingere, ci de un tratament complet, care să-i garanteze supravieţuirea. Lucru ciudat de altfel, având în vedere că în vremuri de criză prinde mai bine apelul la sentiment decât raţiunea. De aceea, consider că cel mai mare eşec al lui Oprescu în actuala campanie este incapacitatea sa de a coagula votul negativ îndreptat împotriva lui Băsescu. Oricât de neortodox ar suna, nu a reuşit să folosească ura (un sentiment foarte puternic într-o confruntare electorală) în favoarea sa.

Perspectiva lui 22 noiembrie

Este interesant că, faţă de toţi ceilalţi contracandidaţi (exceptându-l pe Băsescu), Oprescu scade în sondaje, în timp ce Geoană şi Antonescu urcă. Deşi păstrez serioase rezerve în privinţa corectitudinii acestor sondaje de campanie, cred totuşi că această tendinţă este reală. Electoratul lui Geoană şi cel al lui Antonescu au intrat în logica de campanie şi se coagulează în jurul liderului, în timp ce electoratul lui Oprescu fie stagnează, fie se disipează. Cam asta înseamnă să nu ai un partid în spate. Sorin Oprescu este, fără îndoială, un rege fără regat, un candidat fără partid. Sau, mai bine spus, un candidat independent care se luptă pentru sprijinul unui partid, numit generic PSD.

Zilele acestea am avut de-a face cu o declaraţie destul de ciudată a doctorului. Anume că, circa 80% din electoratul său se îndreaptă spre Băsescu în turul II (dacă el nu trece pragul, evident). Chiar şi dacă este adevărat (deşi am îndoieli că procentul este aşa de mare), consider că este greşit să vii şi să spui public aşa ceva. În primul rând, pentru că demonstrează că nu a reuşit să „fure” alegători de la Geoană (principalul bazin electoral pe care se baza Oprescu) şi, prin urmare, nu prea are şanse să intre în turul II. Iar în al doilea rând, pentru că dă apă la moară zvonului potrivit căruia actualul primar a făcut blat cu principalul său contracandidat – Traian Băsescu. De aici rezultă două posibile dezvoltări: electoratul său se disipează şi mai mult, îndreptându-se spre un candidat cu şanse reale. Iar doi: îşi demobilizează militanţii.

Ce se întâmplă după 6 decembrie seara

Dacă nu vine cu o minune în următoarele zile rămase până la sfârşitul campaniei electorale, Sorin Oprescu are şanse mici să intre în turul al doilea. Prin urmare, după 6 decembrie seara, cel mai probabil, se va întoarce la primărie. Bineînţeles, înfrângerea nu-l va face mai puţin charismatic, dar anvergura sa politică va avea de suferit (în special în Bucureşti). Totuşi, nu este exclus să se apuce de treburi serioase la PMB, ceea ce i-ar putea garanta un viitor de primar al capitalei.

Sursa foto: www.zf.ro

closeAuthor: Tudor Salcudeanu Name: Tudor Salcudeanu
Site:
About: Specialist în comunicare politica, FAR Communication (prezent)See Authors Posts (9)

Tags: alegeri prezidentiale, Analiza politica, Basescu, campanii, candidati, Oprescu

Va puteti abona prin RSS

Articol publicat miercuri, 4 noiembrie, 2009 la 9:33 in Analiza politica, Campanii electorale. Puteti urmari comentariile la acest articol prin RSS 2.0.