Strategie de presedinte pe timp de criza

Pentru o săptămână m-am depărtat de fluxurile de ştiri, de talk-show-urile cu Marcel Hoară şi de supărările reciproce ale celor din coaliţie. Am prins, însă, două interviuri interesante. Cel al lui Vasile Blaga acordat lui Robert Turcescu în emisiunea 100% de sâmbătă şi cel al preşedintelui Băsescu de la TVR.

În cazul primului interviu, constat că observaţia mea de acum ceva timp s-a adeverit şi în cazul secretarului general al PDL. Principala sa nemulţumire rămâne procesul de descentralizare. În continuare este ministru de Interne. S-a tot vorbit despre posibilitatea ca Vasile Blaga să preia Internele şi Răzvan Murgeanu să rămână la Dezvoltare Regională, dacă Adriean Videanu dezvoltă probleme şi mai mari cu banii pe care trebuie să-i restituie PMB, caz în care PSD ar prelua Economia. Oricum, s-a tot speculat asupra fidelităţii lui Dan Nica.

Mai interesante sunt, însă, declaraţiile preşedintelui Băsescu de la TVR.  În mod evident, nu poate spune că lucrurile merg bine în ţară. Poate va ajunge chiar în postura de a i se reproşa că îşi asumă candidatura, deşi am putea trece de 10% şomaj, iar contracţia economică se poate apropia şi ea de 10%. În plus, atacurile adversarilor politici, după ani în care a fost, la rându-i, un bun încasator, au început să-şi facă efectul. Scăderea din sondaje, ce-i drept nu foarte abruptă, arată mai mult că nu mai poate creşte peste un anumit punct.

În aceste condiţii, se vede nevoit, după multe încercări de a distrage atenţia de la situaţia economică (sic! până la a doua venire a FMI în România, am vorbit despre cu totul alte lucruri), să mute discuţia în acest plan al crizei economice. Preşedintele, discursiv, a susţinut mereu că el se bate cu criza. Ceea ce e corect, dar doar discursiv. Pârghiile pe care le-a acţionat au fost în cu totul alte direcţii. Strategia este în patru paşi:

1. Îşi atacă adversarii de cursă electorală, spunând că aceştia nu vor să facă nimic pentru ieşirea din criză. Plasează argumentul în zona joasă a înţelegerii: Antonescu şi, mai ales, Mircea Geoană se preocupă mai mult de campania electorală decât de criza economică. „De asta le arde lor”.
2. Contracanditaţii consumă energie atacându-l pe el, în condiţiile în care nici măcar nu şi-a anunţat candidatura şi lasă să se înţeleagă că mai degrabă nu ar candida. Este mai prevăzător ca în trecut, totuşi, nespunând clar dacă va candida sau nu, deşi ar trebui să fie evident că o va face. Într-un final, va spune că intrarea în cursa electorală este una morală, neputând să lase ţara să fie instabilă politic în perioadă de criză economică, Antonescu şi Geoană pronunţându-se în sensul schimbării formulei de coaliţie guvernamentală.
3. Acuză nediscriminat inabilitatea guvernanţilor, chiar şi pe cei ai PDL („partidul meu”, după propriile-i declaraţii). Vrea să se arate imparţial şi echidistant, poate chiar independent, în speranţa de a-l bloca oarecum la mantinelă şi pe Sorin Oprescu, mult mai periculos în turul doi de scrutin decât Mircea Geoană sau Antonescu. Putem pune rămăşag că nu va candida pe lista PDL, ci independent, susţinut de o coaliţie de partide printre care şi PDL (cam cum a fost susţinut la referendumul din mai 2007, când i-a mulţumit chiar şi lui Ioan Talpeş cu al său UPSC – între altele, e foarte interesant cum Ioan Talpeş părăseşte corabia înainte de a se scufunda mereu, la fel făcând şi în 2004 cu Adrian Năstase, la fel şi acum cu Traian Băsescu). PDL nu va mai funcţiona, mai ales că pare a pierde lupta cu PSD, ca vehicul de imagine, ci doar ca maşinărie de voturi.
4. În final, se va erija în candidat de opoziţie faţă de „majoritatea reală PSD-PNL”. Se vor găsi destule prilejuri în care PSD şi PNL să se afle pe baricade comune până în toamnă în Parlament.

Cu uşurinţă putem observa că, până la urmă, criza economică a venit la timp pentru preşedinte. I se oferă tema de care avea nevoie. Va încerca din răsputeri să arate că el este mai ancorat în această realitate decât Antonescu (doar ministru al Tineretului şi Sportului) şi Geoană (doar ministru de Externe). Paradoxal, asistăm mai mult ca toamna trecută la o cursă pentru alegerea unui prim-ministru.

Avantajele unei asemenea strategii sunt clare: minimalizarea contracandidaţilor (care se ocupă de lucruri mărunte), iar aici Mircea Geoană are cel mai mult de suferit; plasarea sa într-o poziţie de acţiune (nu e nicidecum static ca Antonescu sau teatral ca Mircea Geoană).

Limitările ţin de un candidat independent care să poată struni toată clasa politică (altul, în principiu, decât Sorin Oprescu) şi de postura adoptată de PSD şi PNL faţă de armistiţiul în interesul ţării propus de preşedinte. Dacă, spre exemplu, PSD ar face aşa cum cere preşedintele şi nu i-ar mai oferi posibilitatea să aibă un adversar evident, atunci Traian Băsescu nu ar rezista tentaţiei şi ar ieşi el singur la atac, arătând că nu se poate înfrâna.

Sursa foto: presidency.ro

Email

 Tiparire

closeAuthor: Cristian Calugaru Name: Cristian Calugaru
Site:
About: Specialist în comunicare politica, FAR CommunicationSee Authors Posts (37)

Tags: Antonescu, Basescu, Geoana, Oprescu, PDL, PNL, PSD

Va puteti abona prin RSS

Articol publicat miercuri, 12 august, 2009 la 12:45 in Analiza politica, Campanii electorale. Puteti urmari comentariile la acest articol prin RSS 2.0.