Tainele casatoriei Stat – Biserica
Zilele trecute am asistat la un adevarat maraton religios al intronizarilor, intreprins de Traian Basescu la Husi si Slobozia, dezbatut pe larg de principalele mass media. Discursul mediatic a fost oarecum previzibil si s-a axat pe coordonatele obisnuite: fariseismul politicienilor aflati in campanie electorala si problema mariajului dintre Stat si Biserica.
Inainte de a trece la fondul subiectului, trebuie mentionata doza de fariseism proprie mass media pe marginea acestei teme. Altfel spus, nu este foarte clar de ce goana dupa rating ar fi mult mai morala decat goana politicienilor dupa voturi. Pana la urma, este cam acelasi joc, ale carui reguli sunt simple si clare pentru toata lumea: castiga cel care aduna cele mai multe voturi/puncte de rating, iar cine mizeaza pe cartea moralitatii iese de cele mai multe ori invins. Tocmai de aceea, singura diferenta dintre jocul politicienilor si cel al media se rezuma la mijloacele folosite pentru atingerea obiectivelor: unii se posteaza prin biserici, ceilalti difuezeaza nasteri in direct.
Revenind la fondul problemei, o dezbatere despre cat de oportuna sau inoportuna, buna sau rea este implicarea BOR in viata politica ar fi oarecum sterila. Mai interesant ar fi sa subliniem cateva caracterisitici ale acestui mariaj.
De-a lungul istoriei postdecembriste ni s-au relevat o serie de elemente definitorii pentru aceasta relatie. Partidele s-au intrecut prin fel si fel de proiecte politice, initiative legislative sau masuri guvernamentale pentru a intra in gratiile BOR, in timp ce Biserica a ales aproape de fiecare data PSD, mai putin ultima data, adica acum vreo 2-3 ani. Promulgarea de catre Traian Basescu, in 2007, a legii cultelor si ascensiunea pastorului politic Gigi Becali tradeaza o schimbare de viziune (mai mult sau mai putin mercantila) si o preocupare din ce in ce mai mare pentru cele lumesti.
Pelerinajul electoral al presedintelui sau prezenta Elenei Udrea la hramul Manastirii Barsana pot fi privite ca simple actiuni protocolare. Dar, daca adaugam un context mai larg de evenimente, devine limpede faptul ca PDL aplica din ce in ce mai serios o strategie de apropiere fata de BOR. Singura problema este ca Biserica a inceput sa stapaneasca tot mai bine jocul teluric, iar sentimentele de fidelitate fata de un partid sau altul nu mai sunt atat de statornice ca in trecut.
Piatra de temelie a acestui parteneriat poate fi considerata Catedrala Mantuirii Neamului, dar, avand in vedere largul concurs al intregii scene politice, nu putem spune ca este un exemplu definitoriu pentru PDL. Ne referim mai degraba la actiuni punctuale, cum ar fi readucerea in discutie a controversatului proiect de lege initiat de Ioan Oltean, Daniel Buda si Augustin Zegrean, privind retrocedarea bisericilor greco-catolice confiscate de autoritatile comuniste. Coincidenta sau nu, redeschiderea acestei probleme avea loc chiar in ajunul alegerilor locale anticipate de la Cluj (februarie a.c.). Un alt exemplu recent este initiativa PDL din aprilie a.c. de a lansa un parteneriat intre Stat si Biserica, pentru acordarea unei asistente sociale complementare ajutorului pe care il acorda statul persoanelor defavorizate (nu ca ar fi o initiativa noua). Dintre exemplele mai vechi, amintim initiativa legislativa a aceluiasi Ioan Oltean, din februarie 2008, prin care sa se rezolve problema reprezentarii in Parlament a cultelor religioase recunoscute, in special a BOR. Bineinteles, nu putem uita nici de conceptul de turism religios sau turism ecumenic propovaduit de Gherghe Flutur si Elena Udrea. In comparatie cu aceasta perspectiva, interesul aratat de PS Vincentiu pentru anveloparea blocurilor pare mult mai meschin.
Interesant este ca, in majoritatea cazurilor (exista si exceptii), PSD a jucat un rol secundar fata de aceste initiative, fiind pus in postura de a sustine pozitia PDL. Asa cum stau lucrurile acum, PSD pare sa fi pierdut relatia privilegiata cu Biserica (cel putin la nivel public), iar PDL castiga din ce in ce mai mult teren. Cu toate acestea, singurul castigator previzibil ramane BOR. Totusi ar fi interesant de vazut cine va fi primul partid care desluseste tainele casatoriei pana la sfarsitul lui 2009. Momentul adevarului electoral se apropie vertiginos…
Despre autor: Tudor Salcudeanu
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Nu i-as scoate pe cei de la PSD prea repede din acest calcul. Exista un moment fundamental in care social-democratii i-au castigat pe inaltii prelati bisericesti – http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-4281374-preotii-nu-mai-pot-verificati-cnsas.htm Iar ceea ce se intampla zilele acestea cu cazurile Gica Popescu sau Ladislau Boloni miroase a incercare de a readuce CNSAS in jocul politic. Deja tot mai multe voci argumenteaza pe ideea ca de ce sunt atacate aceste valori sportive, cand politicienii stau bine-merci.
Al doilea element fundamental tine de votarea bugetului din acest an – http://www.antena3.ro/stiri/romania/buget-de-criza-parlamentarii-vor-sa-construiasca-806-biserici_65141.html Campionii acestui capitol sunt inca in tabara PSD.
In plus, e greu de crezut ca Inalt Preasfintiei Sale Patriarhul Daniel ii convine sa-l vada pe presedinte tinand spiciuri in biserica, mai ales ca pare a fi fost sustinut de altcineva – http://www.teoctist.info/Articol.asp?ID=280
In final, nici confuzia presedintelui – http://www.livenews.ro/politic/basescu-se-incurca-in-urari-mitropolitul-teofan-confundat-cu-parintele-patriarh-daniel.html – nu cred ca-i cade prea bine Patriarhului.
@Cristi Calugaru
Da, punctul tau de vedere este corect si pertinent. Cu toate acestea, nu pot sa nu remarc faptul ca PSD a pierdut monopolul acestei relatii privilegiate, in timp ce PDL castiga “teritorii” pierdute de social democrati. Mi se pare edificator evenimentul de Pasti care i-a avut ca protagonisti pe IPS Pimen si pe Gheorghe Flutur (singurul baron local din Romania care isi revendica puterea politica si de la Dumnezeu) – http://www.jurnalul.ro/stire-special/lumina-care-ne-izbaveste-de-intunericul-electoral-505844.html