Traian Basescu singur, dar la putere
Ziua de ieri s-a dovedit mai mult decât explozivă. Convocarea referendumului a fost o surpriză mult mai mică decât decizia preşedintelui de a scoate PSD de la guvernare. Analizând la rece, asta s-a întâmplat. Dacă PSD nu ar fi ieşit de la guvernare, ar fi urmat săptămânal revocarea miniştrilor Ecaterina Andronescu, Gabriel Sandu, Ilie Sârbu şi Marian Sârbu, precum şi renunţarea la ministrul lui Victor Ponta (ca măsură de economie financiară).
Recţia PSD, una relativ moale într-o primă instanţă, arată slăbiciunile unui partid încă prea mare, care nu poate reacţiona din scurt. Poate că spune ceva şi despre preşedintele partidului. Care preşedinte al partidului are în acest moment toate şansele să intre în turul doi de scrutin. Şi, îndrăznim o afirmaţie încă de pe acum, cu şanse de victorie.
De cealaltă parte, Traian Băsescu rămâne singur la putere şi, din acest moment, chiar poate face ce vrea. Vrea să meargă pe varianta alegerilor anticipate ca s-o termine odată cu PSD, o poate face – după toate cele întâmplate în cei cinci ani de mandat al preşedintelui în funcţie, anticipate parlamentare în februarie sau martie sunt posibile. Vrea un Guvern de tehnocraţi, poate să aibă. Vrea un Guvern interimar până după alegeri, cu domnul Vasile Blaga la Interne, îl va avea. Tot domnul preşedinte va trebui să-şi asume, însă, şi responsabilitatea acestor două luni care au mai rămas până la prezidenţiale.
Şi vor fi două luni grele: pe 5 octombrie, dacă sindicaliştii şi trec la fapte şi lasă în plan secundar talk-show-urile, începe greva generală; urmează şi a treia tranşă de la FMI; urmează contestări ale referendumului cerut de preşedinte la Curtea Constituţională; urmează o eventuală validare a unei formule de Guvern în Parlament; urmează un vot în cazul doameni Elena Udrea, tot în Parlament; după cum ne promiteau domnii Vanghelie şi Nica ieri, urmează dezvăluiri extrem de importante; urmează să se dea legea alegerilor prezidenţiale; urmează numirea Procurorului General şamd. Traian Basescu va trebui sa rezolve toate aceste probleme. Imagologic, el este cel care va încasa, după caz, bilele albe sau negre ale gestionării situaţiei.
Departe de orice simpatii politice, situaţia politică de acum a fost rezultatul faptului că în România nu există o mentalitate a coaliţiei de Guvernare. Dacă partidele aflate la guvernare sunt egale ca pondere, atunci unul va vrea neapărat să fie mai breaz decât celălalt. Dacă există partide mai mari şi mai mici, cele mari vor încerca să se comporte ca şi când cele mici nu există, iar cele mici nu-şi vor asuma niciun tip de responsabilitate. În cazul nostru, parcă a fost o combinaţie a celor două situaţii: PSD şi PDL erau egale în sondaje, iar social-democraţii dădeau din răsputeri în pedelişti pentru a-şi sălta scorul; democrat-liberalii luau decizii (precum asumarea răspunderii sau acordul cu FMI), fără a-i consulta pe pesedişti, pentru ca, în ultimă instanţă, aceştia din urmă să nu-şi asume vreo responsabilitate imagologică.
Pentru cei care cred că PSD a dat dovadă de vreun mare act de bărbăţie politică, ne pare rău: tot Traian Băsescu este cel care a rupt pisica – sigur, cu riscul de a adânci criza economică sau, din contră, în speranţa că un guvern monocolor, mai mic şi mai suplu, va fi mai eficient. Adevărul este la mijloc şi mă tem că, mai mult ca niciodată, Traian Băsescu va trebuie să-şi pună speranţele sau spaimele în Partidul Democrat-Liberal. Numai că surpriza s-ar putea să fie aceea că PDL nu există ca partid, este prea timorat şi chiar nu poate răspunde eficient. Şi astfel, Traian Băsescu a rămas singur, ceea ce şi-a dorit mereu. Următoarele luni vor arăta dacă este bine sau rău.
Voi ce credeţi?
O analiză mai în detaliu găsiţi aici.
Sursa foto: www.presidency.ro
Despre autor: Cristian Calugaru
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Inainte sa se declanseze furtuna de comentarii, strategii si variante, as dori sa subliniez o reactie suspecta din partea presei in urma evenimentelor de ieri. Domnul Ion Iliescu, dupa ce a iesit de la sedinta PSD, ne-a prezentat clar faptul ca demiterea ministrului de interne nu este posibila din cauza structurii guvernamentale, fiind nevoie, intr-un final, de aprobarea parlamentara. Apoi, probabil pentru ca a simtit ca nu a reusit sa se faca indeajuns auzit, a sunat in direct la Sinteza Zilei si a repetat faptul ca in Constitutie se stipuleaza clar ce se poate face si ce nu. Problema mare mi se pare replica pe care a primit-o “..oricum in preajma alegerilor Constitutia nu mai este ceea ce a fost”. Cu alte cuvinte.. oricum nu se tine cont de document. Acum eu ce sa inteleg ? Ca vorbele domnului Iliescu si-au pierdut atat de mult din valoare odata cu varsta ? Ajung sa cred ca presa incepe sa-l considere un om care traieste intr-o paradigma a regulilor si ca politica actuala este mult prea flexibila si moderna pentru a se mai tine cont de sfaturile dumnealui. Pai daca in presa nu se ridica problema respectarii Constitutiei si exista aceasta stare de letargie “..oricum fiecare face orice doreste”, atunci e clar ca toate comentariile au ca scop amplificarea senzationalului si nu supravegherea si semnalarea neregulilor.
Poţi să înţelegi şi că Mihai Gâdea a împrumutat prea mult din aroganţa prietenilor Badea şi Ciutacu. Eu aşa am citit lucrurile.
În egală măsură, dacă există un bărbat politic veritabil în PSD, acela e Ion Iliescu.
Desigur, asta explica doar reactia fata de domnul Iliescu. Dar ce ramane cu deteriorarea imaginii Constitutiei din ultima vreme ? Ori nu este luata in serios, ori ignorata, ori utilizata ca sinteza a problemelor din Romania. Oamenii politici vor sa faca bine, dar se impiedica de “carte”. Si simt nevoia sa o schimbe, eventual in doua luni, daca este posibil. Eu sunt constient ca oamenii determina necesitatile legale, dar Constitutia are consilieri de imagine ? Si daca nu are, atunci toti cei care incearca sa o prezinte ca sursa de legitimitate au de pierdut. Tendinta actuala e putin mai grava decat pare. Deoarece, puterea politica intr-un sistem viabil ar trebui sa provina dintr-o sursa stabila, care trece dincolo de interesele unui singur om, nu doar din energia valurile create atunci cand unul arunca piatra-n lac si ceilalti incearca sa o scoata. Referindu-ma la subiectul articolului, e clar ca Traian Basescu e factorul activ din ultima vreme. El e cel care ataca si ceilalti se intalnesc sa ia decizii defensive. Pana si Mircea Geoana (din cate am citit) isi facea probleme ca incepe sa fie tratat ca o papusa care poate doar sa dea o replica monosilabica si eventual onomatopeica. PNL-ul sta deoparte si zambeste, asteptand. Problema e ca s-ar putea sa-si vada zambetul reflectat in vitrina, avand in spate masini si pietoni. Si domnul Oprescu unde e ? Se intampla ceva curios cu PSD-ul si in urma atator traume, cel mai posibil e sa se transforme. Poate asta va fi marea surpriza a campaniei electorale. Daca nu e prea tarziu.
Hai să spunem doar că nimeni nu mai mizează pe singura carte din 2004 (Constituţia). În acest moment, cred că atât politicienii, cât şi electoratul, ar trebui să mizeze pe altă carte, mai sfântă (Biblia).
Doamne ajută!
Şi dacă Traian Băsescu îl remaniază pe Nica, dar îl înlocuieşte şi pe Boc ?