Un presedinte pentru linistea noastra… morala
Mai mult decât niciodată, România pare să sufere efectele unei violenţe simbolice ieşite din comun la care se dedau oamenii politici. Nu înjurăturile sau excesele de limbaj constituie apanajul acestei violenţe simbolice, ci tonul sentenţios, tranşant pe care diverşi lideri politici îl folosesc pentru a lovi în adversari. Este, cu riscul de a părea uşor partizan, o marcă stilistică a epocii Traian Băsescu. Actualul preşedinte a desăvârşit această practică a rostirii unor fraze dure fără măcar să clipească.
Din păcate, nu putem observa că toţi oamenii politici de calibru, transformaţi într-o formă sau alta în posibili candidaţi la preşedinţie, au preluat acest stil contondent. Dacă la Mircea Geoană acest mimetism poate fi înţeles, mai ales că electoratul său este avid şi doritor încă de un “tătuc” ubicuu şi omniscient, la Crin Antonescu lucrurile se înfundă. Preşedintele PNL nu se dovedeşte, cel puţin public, a fi făcut dintr-o altă fibră decât actualul preşedinte al ţării. Diferă doar intensitatea atacurilor. Aşa cum observa la momentul acela Cristian Tudor Popescu, discursul lui Crin Antonescu de la congresul din martie al PNL era un indiciu asupra a ceea ce va să vie. Această paradigmă a preşedintelui-jucător i-a întunecat deja perspectivele lui Crin Antonescu.
Or, acum, mai mult ca niciodată, marea parte a românilor aflaţi cu cuţitul la os se arată dezinteresaţi de politicul scandalos şi etern conflictual. De bună seamă, această mult prea tocită “majoritate tăcută” doreşte un anumit soi de linişte. Şi bunăstare, am adăuga noi. Şi am reciclat şi adăugit un slogan electoral. Ce-i drept cam lung, dar oricum mai în regulă decât cele atât de seci care ne vor fi servite în toamnă.
Poate că în loc să ne facem calcule despre cât de “dură””(iarăşi logomahie a violenţei simbolice acceptate şi impuse de media româneşti) va fi bătălia din toamnă, ar trebui în scenarita noastră să ne gândim ce ar însemna ca Mircea Geoană să-i lase locul lui Cristian Diaconescu (un episod “dragă, Stolo” fără cabotinism gratuit) pentru toamnă sau ca Antonescu să creeze culoare pentru Mugur Isărescu. Şi atunci, aşa cum o cere realitatea democratică, într-o profundă criză morală şi economică, oamenii s-ar întoarce iarăşi la vot.
P.S. Acest articol este o reacţie de răspuns la tot scandalul din acest sfârşit de săptămână, când politicienii s-au împuns prin presă. Rupeţi, domnilor, pisica odată! Oricare dintre cei doi candidaţi despre care fac vorbire nu ar trebui, pe partea de campanie negativă, decât să folosească discursiv o parte dintr-o frumoasă poezie a lui Tudor Gheorghe: “Uite-i, Doamne, cum se ceartă şi se fac de râsul ţării!” Dacă nu ne e dat nici acum să schimbăm paradigma, trecem în partea cealaltă… nedemocraţie.
Despre autor: Cristian Calugaru
Va puteti abona prin 
RSS
E nevoie de un stomac puternic pentru a avea o parere informata despre politica. Si, in final, sunt si eu curios. Oare cei informati mai voteaza?
Limbajul politic este un limbaj de jargou, ii cunosc sensurile adanci doar cei din “gasca”; pentru ceilalti este de neinteles (aici nu mai functioneaza onorabilitatea ci “interesul national”, de exemplu). Morala este, pana la urma, o constructie individuala si interioara; asadar nu am nevoie de un presedinte “pentru linistea noastra morala”, avem nevoie de un prsedinte care sa dea un sens si un echilibru “mentalului colectiv inconjurator”. PS: in discursul politic se foloseste limbajul simplu, direct. Un pacat al fostului premier Petre Roman era ca folosea prea multe neologisme. Autorul articolului vrea sa-l egaleze? (ubicuu, omniscient, logomahie).
Ciudat, niciodată nu m-am gândit că moralitatea e o chestiune interioară sau că e cineva care să o perceapă astfel. Îmi pare rău, mica brută din mine, cu toate sensibilităţile sale, nu poate fi morală. Cu toate astea, pot să fiu moral în societate.
În altă ordine de idei, anticalofilia de care ar putea da cineva dovadă ar trebui să treacă pestre stuţocămila “jargou”, pe semne un amestec de jargon şi argou.
Omniscient este, intr-adevar, cel mai cel dintre neologisme