Jurnal de campanie (I): Contextul

miercuri, iulie 22, 2009

Scopul acestui exercitiu este de a explica la modul concret unde se trage linia intre teorie si practica intr-o campanie electorala. Relatarile din cadrul acestui jurnal sunt cat se poate de reale . Consideram demersul (defalcat in mai multe episoade) foarte util atat pentru neofiti, cat si pentru practicanti. Bineinteles, unul dintre motivele pentru care ne reamintim de experienta din toamna lui 2008 tine de apropierea cu pasi vertiginosi a campaniei pentru alegerile prezidentiale, iar unii dintre voi, probabil, veti fi implicati in focul luptei. Episodul de azi se va axa pe descrierea mediului in care ne-am petrecut doua luni si ceva din viata.

Cincisprezece septembrie 2008, seara. Linistea garii Burdujeni din Suceava este tulburata de aparitia inopinata a doi straini „de la Centru”. Paul si cu mine, bineinteles. Adevarul este ca si linistea noastra interioara fusese tulburata constant in timpul calatoriei cu trenul. Odata ajunsi pe teritoriul Moldovei, nu mica ne-a fost mirarea sa vedem ca in fiecare statie in care opream, compartimentele erau invadate de mici misionari de-ai lui Dumnezeu. Sarcina lor era foarte clara: fundraising pentru constructia de biserici sau manastiri, prin vanzarea a fel si fel de briz-bizuri crestine: icoane, lanterne cu Iisus, bratari, calendare etc. Reticenta noastra de a da curs shoppingului a fost rapid pedepsita de privirile mirate si oarecum indignate ale crestinilor din jur. Ceea ce ne-a facut sa intelegem ca religia si credinta sucevenilor in cele sfinte aveau sa joace un rol important in campanie.

Pe peronul garii ar fi trebuit sa ne intampine cineva care s-a recomandat la telefon ca fiind seful de campanie. In schimb, am fost intampinati de cativa cetateni mai turbulenti, care se chinuiau sa indese un sicriu in trenul personal garat pe linia alaturata. Rememorand aceste intamplari, ne dam seama de relevanta sloganului: Romania – Land of Choice. Altfel spus, la noi in tara, poti sa alegi sa folosesti trenul si pe post de dric. In cele din urma, isi face aparitia V., seful de campanie, care urma sa ne transporte la “ascunzatoare”, asa cum era numit noul nostru domiciliu. Pe drum, am schimbat cateva vorbe, contempland turnul de la C.E.T. care, asa cum timpul o va dovedi, a fost transformat de catre suceveni in obiectivul turistic numarul unu al Bucovinei, dupa constructia unui Iulius Mall in jurul sau. E de prisos sa mai spunem ca acelasi mall are si propriul arc de triumf plasat strategic in sensul giratoriu care asigura accesul spre magazine. Acces care se dorea a fi facut in mod organizat, esalonat – cum ar zice Ion Iliescu – dar care, datorita masinilor care se inghesuiau sa intre in parcarea “muzeului capitalist” blocau intreg traficul urbei.

Un lucru care trebuie mentionat tine de importanta pe care sucevenii o acorda unui anume pod. Nu, nu este vorba despre podul de la Scheia – minune inginereasca unde muncitorii, cand l-au reparat, nu au tinut cont de faptul ca daca toarna prea mult asfalt pe sosea (pe principiul “daca e mai mult, atunci e mai bun!”, camioanele nu se vor mai putea strecura pe sub calea ferata suspendata. Vorbim de podul peste raul Suceava, a carui importanta capitala ne-a fost subliniata de catre V. in timpul calatoriei spre „ascunzatoare”. Intr-o conversatie la telefon, unul dintre noi a comis greseala sa spuna ca “am ajuns in Bucovina”. V. a intors brusc privirea si, foarte sec, a tinut sa sublinieze ca suntem in Moldova, in fostul Regat, iar Bucovina incepe de-abia dupa pod. Lucru foarte ciudat, avand in vedere ca raul Suceava desparte acelasi oras in doua. Ulterior am inteles ca cea mai mare parte a urbei face parte din Bucovina, in timp ce cartierul Burdujeni este considerat a fi in Moldova. Distinctia Moldova-Bucovina avea sa reinvie in discutiile pe care le-am purtat cu oamenii locului, ori de cate ori, unul dintre noi, intr-o exprimare mai putin fericita, nu isi amintea sa faca extrem de clar precizarea ca Bucovina ≠ Moldova. Se pare ca, si acum, dupa caderea Imperiului Austro-Ungar, inca mai exista reminiscente ale rivalitatii dintre locuitorii celor doua regiuni (bucovinenii ii considera pe moldoveni mai putin civilizati). In cele din urma ne-am lamurit ca oamenii aveau dreptate si, intr-adevar, existau diferente notabile intre cele doua zone: arhitectura, obiceiuri, structura etnica, nivel de trai samd.

Asa cum anuntam anterior, componenta religioasa domina peisajul sucevean. Niciodata nu ne-a fost dat sa vedem atatea biserici pe metru patrat. Cu adevarat interesant este faptul ca nu vorbim doar de lacasuri de cult ortodoxe. Nu, toate cultele care aveau adepti in Suceava detineau un numar semnificativ de “case ale lui Dumnezeu”. Trebuie sa recunoastem ca, initial, am crezut ca un spatiu dominat de ortodoxism este mai putin tolerant fata de alte religii. Se pare ca realitatea obiectiva ne-a contrazis.

Bineinteles, primul lucru pe care am vrut sa-l facem a fost sa ne punem in tema cu presa locala. Cand l-am intrebat pe V. de unde am putea sa luam si noi niste ziare, ne-a raspuns foarte contrariat ca nu prea exista in Suceava puncte de difuzare a presei. Existau, insa, vanzatori ambulanti de ziare pe care, daca nu te trezeai cu noaptea-n cap, riscai sa-i pierzi de pe strazi, avand in vedere programul lor redus. Mai tarziu ne-am dat seama ca existau totusi in Carrefour si la mall asemenea puncte. Din nou, miracolul capitalismului.

Cam atat deocamdata. In episodul viitor vom impartasi experienta primei intalniri cu clientul, dar si controversele dintre echipa de consultanta politica si seful de campanie indigen. Pe aceasta cale, va invitam si pe voi sa impartasiti experientele voastre din campaniile in care ati lucrat.

Coautor: Paul Aparaschivei
Sursa foto: http://academics.utep.edu/