Jurnal de campanie (II): Intalnirea
Dupa cum spuneam in prima insemnare din aceasta categorie, astazi vom vorbi despre unul dintre cele mai importante momente pe care un consultant politic trebuie sa le treaca cu brio. Este vorba, bineinteles, de prima intalnire cu propriul client. De ce ii acordam acesteia un grad ridicat de risc? Pentru ca, la fel ca in dragoste, daca nu faci o impresie buna de la prima intalnire, nu o sa te mai sune si data viitoare! Sau, mai grav, data viitoare o sa iti zica: nu pot, nu vreau, am migrena, am gasit pe altcineva…
Trecand peste intro, ne vom rezuma la a va prezenta propriile noastre experiente de acest gen. Revenim la momentul septembrie 2008. Revenim la Suceava. Dupa prima noapte dormita in ascunzatoare, venise vremea sa vedem, totusi, pentru cine vom lucra. La inceput, echipa era formata din patru membri. Asa ca ne-am luat toti de mana si ne-am indreptat spre sediul clientului. Intram in sediu increzatori si ii spunem secretarei “buna, noi suntem echipa de campanie”. Ea, putin mai seaca, ne raspunde “buna si voua, va invit sa asteptati”.
Dupa 30 de minute de asteptat, deja ne faceam scenarii: oare s-a razgandit? Oare si-o fi gasit pe altcineva? Tot zicea el ceva de Saftoiu si de echipa lui. Mai trec 10 minute si, ca de nicaieri, apare clientul care, dupa ce isi cere scuze pentru faptul ca ne-a tinut in fata biroului, face prietenos cunostinta cu fiecare dintre noi. Apoi ne invita inauntru. Intre noi fie vorba, poate fi o strategie prin care clientul vrea sa arate ca el detine puterea si controlul, ca noi il asteptam pe el si nu viceversa.
Sunt stabilite rolurile pe care le va juca fiecare dintre noi pentru urmatoarele luni. Apoi, intr-un mod aproape fulgerator, una dintre colege propune realizarea unui media training. Clientul s-a aratat sceptic, explicand ca, pe parcursul carierei sale, el a fost cel care a organizat astfel de media training-uri cu alte persoane, asa ca nu considera ca mai are rost sa pierdem vremea cu asa ceva. Ne intindem, apoi, la alte discutii serioase legate de organizare, alti primi pasi, alta analiza a situatiei. Dupa cateva minute, se revine la discutia despre media training. Fetele insista. Clientul, vizibil iritat, refuza orice idee de media training. Discutia curge spre ceea ce urma sa devina prima situatie tensionata a acelei campanii. Cateva picioare pe sub masa nu au fost suficiente pentru a impiedica o noua abordare a subiectului media training. S-a lasat tacerea. Apoi, clientul a izbucnit. Si cand te gandesti ca nu intrasem nici macar de o ora in biroul omului… Nervi/calm, discutii/strigate, argumente/contraargumente, noi/Saftoi, chix la TV/succes pe sticla si, nu in ultimul rand, lapte degresat varsat. La fel de repede precum a venit, prima situatie tensionata a fost rezolvata de aceiasi protagonisti. Another hard day at the office, a fost verdictul nostru. Media training-ul a fost lasat pentru o alta zi.
Asa cum doar timpul le poate dovedi, cel mai bun media training este prima emisiune ratata a clientului, cea care ii deschide ochii si il face sa asculte de sfaturile tale. Dupa primul chix la TV, clientul era cel care venea sa ne ceara o evaluare corecta a propriei sale prestatii, incasand cu multa voiosie reprosurile noastre, dar mai ales laudele. Sfat: daca clientul nu accepta un anumit produs din oferta voastra, nu este indicat sa insistati pe moment. Asta pentru ca, instinctual, clientul simte ca i se baga ceva inutil/scump pe gat. Daca intampinati o problema legata de necesitatea unui media training, asa cum a fost in cazul nostru, cel mai bine este sa puneti in scena o emisiune – reala! – care sa ii dovedeasca politicianului nevoia pregatirii. Bineinteles, aceasta prima emisiune trebuie sa aiba loc la o televiziune obscura si la o ora care nu promite o prea mare audienta.
Daca prima intalnire a decurs cum a decurs, a doua oara cand ne-am vazut am discutat mai pe larg cu seful de campanie, responsabilul “de pe teren”. O prima observatie legata de V., ar fi faptul ca nu venea cu niciun fel de experienta electorala in spate. Nu a mai fost implicat in nicio campanie electorala, asa ca ii era destul de greu sa stie de la inceput care ii sunt responsabilitatile si ce directii trebuie sa urmeze. A doua observatie, legata cumva de prima, este faptul ca V. nu prea intelegea rolul echipei de consultanta. In general, responsabilii pe organizare nu inteleg rolul echipei de consultanta! In opinia lor, o campanie se face doar pe strazi/ulite, in cadrul unor evenimente unde trebuie adusi oameni. Formula matematica a campaniei electorale, in viziunea lor, este urmatoarea: aracet + afise = love si succes electoral. Prea putin conteaza pentru ei cresterea notorietatii, stabilirea unor purtatori de mesaj, stabilirea mesajelor in sine, urmarea unei strategii de la cap la coada. Este adevarat, nu se poate concepe o campanie electorala eficienta, fara o buna organizare in teritoriu. Problema era ca V. nici macar partea de organizare nu o stapanea. Habar nu avea care ii vor fi responsabilitatile, ce trebuia, de fapt, sa faca in calitatea sa de sef de campanie.
Era o chestiune de timp pana sa ajungem la o dezbatare a problemei cu seful de campanie, respectiv la trasarea responsabilitatilor pentru fiecare tabara din echipa largita. Conflictul a intervenit din momentul in care V. dorea sa faca exact acelasi lucru pentru care am fost noi angajati: “Aaaa, baieti, hai sa facem o strategie. Sa gasim niste vectori. Eu am facut cursuri de statistica…”. Dupa ce am stabilit ca nu are niciun fel de expertiza pe zona comunicationala, V. si-a imbratisat noua functie. Problema era ca trecusera aproape trei saptamani de la momentul enuntat mai sus, iar V. pierduse vremea cu intratul in pielea personajului.
Un alt sfat ar fi ca alegerea sefului de campanie sa se bazeze pe urmatoarele calitati: experienta anterioara de campanie, cunostinte (a se citi relatii) pe care si le-a format de cand activeaza in acest domeniu, energie si pasiune, sa fie cinstit (seful de campanie trebuie sa distribuie in teritoriu diverse materiale), disponibilitate la orice ora din zi, curaj (oricand si oriunde pot aparea conflicte cu alte echipe de campanie), diplomatie (sa nu fie badaran!) si, foarte important, acesta trebuie sa faca parte din structura de partid (altfel, nu va castiga increderea structurilor locale).
Ramaneti cu noi si in episodul urmator! O sa vorbim de principalele erori de comunicare si de organizare intalnite in campanie, dar si despre construirea si mentinerea unei bune relatii cu mass media locale!
Coautor: Tudor Salcudeanu
Sursa foto: http://academics.utep.edu/
Va puteti abona prin 
RSS
Articolele iti sunt citite si apreciate. Scrie in continuare.
Multumim mult, asa vom face! Oricum, toata treaba e gandita ca un fel de Tanar si Nelinistit, deci mai avem pana la episodul 2,212. Poate ca am exagerat pe ici pe colo in comentariu.
In orice caz, te asteptam in continuare pe acilea…