Jurnal de campanie (IV): Relatia cu mass media
Inainte sa va vorbim despre ce inseamna buna relatie a echipei de campanie cu presa locala, trebuie sa facem anumite precizari. Daca la nivel national exista tot felul de suspiciuni privind apartenenta politica a diferitelor trusturi, la nivel local lucrurile sunt mult mai clare. Se stie exact carui partid politic apartine fiecare institutie de presa. Pornind de aici, nu mica ne-a fost mirarea sa vedem inclestarea existenta in randurile gazetarilor si moderatorilor de emisiuni.
Practic, in timpul campaniei electorale, se putea vorbi despre o batalie pe doua fronturi: luptele dintre politicieni si luptele dintre jurnalisti. E ca si cum presa ar fi fost un actor politic in sine, impinsa de la spate de o doctrina extrem de clar conturata, care isi lasa urmele pe tusul ziarelor sau pe prompterele prezentatorilor TV. Stim, nu va comunicam un lucru nou: exista parti ale mass media aservite economic factorului politic dintr-o anumita zona. Totusi, un element extrem de interesant, chiar nemaiintalnit in alte zone, a fost faptul ca pe strada nu mai incapeau afisele electorale ale politicienilor din cauza afiselor de promovare detinute de televiziuni sau ziare. Outdoor-ul media se batea, de la egal la egal, cu afisajul candidatilor.
Acestea au fost premisele de la care porneam. In mod evident, interesul nostru era acela de a avea relatii cat mai pozitive cu toata presa locala. La fel de evident a fost faptul ca acest deziderat nu a fost posibil. Tocmai de aceea, vazand ca unele usi se inchid sau se dovedesc a fi ostile, am decis sa le ignoram. Atentia a fost indreptata spre partea de media prietenoase. De ce? Simplu:
- Este mult mai eficient sa apari exact acolo unde stii ca se afla si electoratul tau;
- Pana la urma, este si o modalitate buna de a face economie la bugetul de campanie;
- Este absurd sa pompezi bani intr-o presa care abia asteapta sa te denigreze. Asta pentru ca un moderator cu temele facute are capacitatea de a-ti enerva clientul, generand o stire negativa care, mai apoi, poate fi utilizata de contracandidat;
- Intr-un cuvant, investitiile in presa ostila nu iti garanteaza mai multe voturi. Ba mai mult, exista riscul sa-ti potentezi contracandidatul.
Existenta unei media prietenoase nu iti garanteaza, totusi, promovarea. Inainte de toate, echipa de consultanta trebuie sa le castige increderea jurnalistilor. In ceea ce ne priveste, intretinerea unei relatii pozitive cu reprezentantii presei locale a fost facuta in mai multe feluri, pe diferite directii, totul depinzand de profilul fiecarui jurnalist. Inca de la inceput, am facut schimb de numere de telefon cu toti cei prezenti la conferintele de presa, cu sublinierea ca pentru orice informatie legata de candidatul nostru, acestia ne pot contacta la orice ora din zi sau din noapte. Mai apoi, impreuna cu reprezentantii tineri ai presei, am participat la sesiuni de team-drinking. Este o buna modalitate de comuniune consultant-jurnalist, prin care echipa noastra a reusit sa ciupeasca anumite informatii de culise de pe scena politica suceveana. Mai mult decat atat, am reusit sa le castigam increderea baietilor de la masa. Rezumand, nu este suficienta relatia profesionala cu presa, ci, mai important, trebuie construita o relatie personala, bazata pe incredere.
O prima dovada a acelei relatii am avut-o in momentul cand, cu ajutorul prietenilor din presa, am reusit sa transformam o situatie de criza intr-un subiect de presa care sa ne potenteze candidatul. Un primar nu dorea sa ne ofere autorizatia necesara organizarii unui eveniment major in comuna. Pana aici, nimic neobisnuit. Pana la urma, de conflicte meschine cu alesii locali au avut parte, probabil, toti candidatii la parlamentare. Problema a aparut atunci cand s-a adunat mai tot satul la evenimentul respectiv care, datorita aportului primarului, parea sa nu mai aiba loc. Multimile deveneau din ce in ce mai agitate. Se lasase deja intunericul si oamenii pareau ca-si cauta o victima pe care sa o linseze. Era de inteles, mai ales daca avem in vedere ca noptile de noiembrie in Suceava se pot dovedi extrem de friguroase.
Nu ne-am onorat promisiunea, asa ca mai era putin si ne trezeam asaltati cu furci si torte. Satenii aceia, condusi parca de un Petre Petre din Rascoala, stiau una si buna: vrem eveniment sau capul candidatului vrem! Bineinteles ca ei habar nu aveau ca primarul lor se afla in spatele operatiunii “Nod in papura”. Pentru a dezamorsa situatia, am pus mana pe telefon si i-am sunat pe prietenii nostri din presa. In mai putin de-o jumatate de ora a aparut o echipa de filmare. Bezna totala in jurul nostru. In momentul in care cameramanul si-a aprins reflectorul, s-a asternut tacerea. Intreaga grupare de agitati si agitatori amutise. Atunci i-am spus reporterului sa mearga sa-i intrebe pe oameni de ce a impiedicat primarul desfasurarea evenimentului respectiv. Altfel spus, reporterul ne-a ajutat (detinand autoritatea unui vajnic purtator de microfon) sa ne raspandim mesajul. Intre timp, primarul care isi freca mainile a satisfactie, ascuns undeva dupa geamul Primariei, a inceput sa regrete ghidusia.
Punctul culminant a fost atunci cand reflectorul camerei a tintit geamul edilului. Intreaga multime a inceput sa arate cu degetul intr-acolo, urmand un cor puternic de expresii prea putin reverentioase. Profitand de ocazie, ne-am dus cu propriul candidat prin multime, am discutat cu oamenii si le-am promis ca saptamana viitoare va avea loc o reeditare. Bineinteles, clientul nostru a dat si un mic interviu, ceea ce i-a garantat prezenta pe TV si in ziare, pentru urmatoarele doua zile. Nu stim exact ce patise primarul in acea seara, dar cert este ca saptamana urmatoare evenimentul a decurs surprinzator de bine.
Le multumim si pe aceasta cale lui P. si A., prietenii nostri din presa suceveana. Fara ei ne-am fi putut alege cu niste ochi mult mai albastri decat prevede legea.
Coautor: Tudor Salcudeanu
Despre autor: Paul Aparaschivei
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Nu e putin riscant, pentru imaginea ta, articolul acesta ?
@Vlad
Dezvolta putin, pentru ca nu imi dau seama la ce te referi. La ce riscuri ma expun prin articolul asta?
Pai risti sa nu-ti mai poti face prieteni in presa, ei fiind constienti ca pot fi tratati ca instrumente in clinci-uri politice. Poate exagerez, dar asa reiese din articol.
@Vlad
Tocmai aici e problema, noi nu ne-am folosit de ei in niciun fel. Ca, intr-o situatie specifica, au decis sa ne acorde ajutorul, asta tine de stima reciproca. Dar, daca vorbim la modul general, ei sunt foarte constienti cand intra in clinciuri politice pentru ca, de multe ori, o fac fara sa fie impinsi de nimeni de la spate. De asta spuneam ca existau 2 fronturi in batalia politica: politicieni vs politicieni si jurnalisti vs jurnalisti.
Ai clarificat problema precedenta foarte bine. Dar ai ridicat alta. Cam ce imagine are un consilier politic in fata jurnalistilor de partea cealalta a baricadei (adica cei care sunt impotriva jurnalistilor ‘prietenosi’). Si, de ce nu, cum este privit un consilier politic de publicul general ? As vrea sa citesc un articol pe tema asta care sa contina experientele voastre.
@Vlad
Imaginea consultantului politic in cadrul publicului general este, intr-adevar, o tema interesanta, care ar merita o dezbatere serioasa pe blogul Masteratului. Drept urmare, cred ca o vom dezvolta intr-o insemnare viitoare. Vom reveni si cu impresii personale legate te aceasta tema.
Sanatate naturala!
La nivel national, imaginea consultantului e prea putin cultivata. In general, cred ca e o problema pe care o au unii politicieni de a-si mediatiza nevoia de consultanta. Spre deosebire, in SUA, consultantii detin sau urmeaza sa detina si functii de policy-making pentru propriul candidat. Ca urmare, sunt considerati voci autorizate, de luat in seama si imposibil de ostracizat.
In Romania, chiar opusul. In afara de Cozmin Gusa, care pledeaza pentru altceva decat un post de consultant politic, nu exista vizibilitate media. Da, exista unii analisti care sunt vazuti ca apropiati unui anumit om politic, dar pare improbabil ca cineva sa o intrebe pe Andreea Pora ce urmeaza sa spuna Traian Basescu. Sau pe Victor Ciutacu ce urmeaza sa spuna Mircea Geoana ori Crin Antonescu.
Exemplele pe care le-ai gasit (Pora, Ciutacu, chiar si Gusa) nu sunt, neaparat, cele mai fericite. Nu de alta, dar ei nu s-au pozitionat ca fiind consultanti (nici macar analisti!)”de meserie”.
In alta ordine de idei, total de acord cu tine: scepticismul public al politicienilor in a recunoaste ajutorul primit din partea consultantilor este o realitate “la ordinea zilei”. Cu toate acestea, stim cu totii cateva exemple de consultanti care, dupa ce au prestat pentru un anumit om cu fonctzie, au ajuns baieti “realizati” printr-un minister sau prin Camere.
Si atunci, care pot fi aspiratiile unui consilier politic ? Cat de sus poate tinti ?
În opinia mea, răspunsul la întrebarea ta ţine de fiecare consilier în parte. Înca o dată, consilierul poate ţinti cât se poate de sus (există şi în România exemple de consultanţi care au ocupat funcţii publice importante, la fel cum există foşti politicieni care s-au îndreptat spre zona de consultanţă). Depinde de “ţintele” personale pe care şi le-a fixat atunci când a început să practice această meserie.
Unii, probabil, au intrat în breaslă gândindu-se că a fi consultant politic echivalează cu garanţia că, la un moment dat, vor fi cooptaţi de un partid politic şi se vor transfera în tabăra clienţilor de altădată.
La fel de probabil, însă, unii practică această meserie pentru că vor să fie cei mai buni în acest domeniu, fără să pretindă sau să se gândească la trecerea în tabăra politicienilor.
Dacă este să ne uităm în urmă, consultanţii politici deveniţi politicieni (sau persoane cu funcţii publice)s-au împărţit în două tabere: oameni de succes (care au lăsat ceva în urma lor sau care încă activează în zona politicului) sau iluştri anonimi (cei de care lumea nu-şi mai aduce aminte).
În ceea ce-i priveşte pe reprezentanţii mass-media, că tot aducea Dani vorba de ei, sper că este destul de clar faptul că un anumit condei este îndreptat spre/împotriva unui partid politic/om politic cu un scop cât se poate de precis. Şi în cazul lor, totul ţine de “ţintele” personale. A se vedea TRU, Avramescu sau Voinescu. Lista, oricum, poate continua…