Oameni, inainte de toate
După confruntarea de sâmbătă dintre Crin Antonescu şi Traian Băsescu, pot spune că am rămas cu un gust uşor amar. Din două motive: pe de o parte, ea a fost prea scurtă, pe de altă parte, interacţiunea dintre cei doi a fost mult limitată.
Pare surprinzător. Adevărul este însă că proliferarea a două posturi de televiziune de nişă, al căror obiect de activitate este talk-show-ul politic, a dus la o scădere profundă a calităţii luptei politice şi ideologice. Fie că nu au talent oratoric, fie că rămân închistaţi în punctajul venit de la partid sau din alta parte, mulţi dintre cei prezenţi pe ecranele televizoarelor sunt simpli purtători de mesaj, si nu decidenţi. Prin comparaţie cu un talk-show la care ar fi prezenţi, spre exemplu, Marcel Hoară, Robert Negoiţă şi Diana Tuşa, evident că dezbaterea Antonescu-Băsescu a fost pasionantă. Dar, şi aici revin la serile în care adormeam cu Marius Tucă pe fundalul sonor la sfârşitul anilor 90, prea puţin faţă de perioada în care dezbaterea politică era cu adevărat tensionată, cu miză.
Şi, totuşi, ce am văzut? Agresivitate artificială. Niciun proiect, niciun orizont de aşteptare clar asupra schimbărilor pe care România ar trebui să le sufere în perioada imediat următoare. Ce este mai grav pentru Crin Antonescu, în afară de susţinerea ideii că va accepta orice prim-ministru pe care i-l va da majoritatea, nimic care să ne asigure că lucrurile vor intra pe un făgaş al normalităţii constructive dacă va ajunge preşedinte.
Că veni vorba de asta, aş vota un preşedinte care ar propune ca mandatul său să aibă 3 ani şi să se încheie în 2012, să schimbe Constituţia şi să se revină la sistemul alegerilor prezidenţiale în acelaşi timp cu cele parlamentare. Altfel, mai mereu vom avea instabilitate politică.
Cât despre absenţa lui Mircea Geoană de la acea confruntare electorală, se pot găsi o sumedenie de explicaţii. Pe de o parte, teama de a nu pica prost – dintre cei patru candidaţi importanţi (îl includ aici şi pe Sorin Oprescu), Mircea Geoană este cel mai puţin spontan. Pe de altă parte, un calcul simplu – cât timp este în faţa lui Antonescu în sondajele pe bune, nu are rost să meargă la o confruntare din care poate doar să piardă. Mai important decât cele două astfel de interpretări majoritare în cercul analiştilor politici de televizor este, cred eu, varianta în care Geoană are nevoie de electoratul liberal. În orice confruntare cu Crin Antonescu, ar trebui să se atace reciproc. Asta ar antagoniza cele două electorate şi aşa destul de îndepărtate ideologic. Ceea ce Geoană nu vrea deloc în contextul turului doi de scrutin.
Ce urmează? O săptămână la care trebuie să fim mai atenţi. Săptămâna cea mai grea pentru preşedintele PSD, în care se va da din toate părţile. Antonescu în tentativa de a-şi revitaliza campania. Băsescu de teamă ca nu cumva sondajele care-l dau pe Geoană înaintea sa să capete consistenţă. De partea cealaltă, Mircea Geoană poate intra în istorie: intră în turul doi fără să facă vreun lucru spectaculos. Simplul fapt că a stat sub radar l-a adus în această postură.
Şi, totuşi, ce votăm duminică? După această campanie, mai mult chiar ca în 2004, am senzaţia că votăm oameni, înainte de toate. Nu ca parte a galeriei, ci ca parte a grupurilor de persoane care vor să se identifice cu un candidat sau celălalt. De altfel, e păcat că marii sociologi ai ţării nu aduc un psiholog lângă ei, să analizeze din punct de vedere psihosociologic cele trei electorate specifice. După episodul de sâmbătă de la Cluj-Napoca, această impresie mi se întăreşte. Programele nu le-a văzut nimeni şi, asemenea autostrăzii suspendate a lui Sorin Oprescu, nimeni nu este interesat de propunerile candidaţilor, ci mai degrabă de felul în care se comportă. Oricum, impresia generală este aceea că lucrurile nu vor evolua substanţial în bine, oricine ar ajunge preşedinte.
PS. Noua înregistrare Cătălin Macovei – Bogdan Chirieac arată faptul că nici măcar jurnaliştii nu le ştiu pe toate.
Sursa foto: www.qmagazine.ro
Despre autor: Cristian Calugaru
Va puteti abona prin 
RSS
Titlul articolului reflecta doar partial ceea ce alegem: oameni, in primul rand. Mai trebuie sa vedem si sistemul politic in care ne aflam la un moment dat. Din acest motiv noi avem novoie acum si de o alta constitutie. Cea mai veche republica din lume are un sistem unic de conducere: San Marino are doi capitani regenti, fiecare cu cate maxim doua mandate de cate doi ani. La fiecare doi ani se schimba unul dintre cei doi capitani-regenti. Dar acest sistem nu are corespondent in lume; pacat ! Care este ratiunea ca lumea prefera un singur conducator: este vorba de capacitatea de a lua decizii a omului, cu miliardele lui de neuroni. Pe de alta parte noi alegem ceea ce ne place, cine se aseamana cu noi: din acest motiv presedintele ales este, de regula, o imagine a poporului care il alege. Personal apreciez un om predictibil, care sa arate o concordanta intre ce spune si ce face, contrar presedintelui in functie. Apoi mai este o problema de constinta: atunci cand acorzi incredere cuiva si acel cineva te dezamageste, ai un gust amar. Pe mine actualul presedinte nu m-a dezamagit pentru ca nu am avut niciodata incredere in el. Si mai este un criteriu: sa nu risipim voturile: daca il votez pe Remus Cernea am convingerea ca imi risipesc votul: e interesant dar nu are sanse. Asadar se produce o polarizare pe tendintele semnalate de sondaje. Iar electoratul dur voteaza pe docrine: iar eu sunt parte a electoratului dur. Deci nu se pune problema mea dar indecisii conteaza in aceste batalii pe ultima suta (conform proverbului “sa ingrasi porcul in ajun”).
Mizez pe o prezenţă la vot binişor peste 50%. Deci, indecişii vor conta. Mă tem pentru Antonescu că deja s-a construit imaginea că Geoană va fi războinicul luminii împotriva lui Sauron, aşa că voturile vor merge către şeful PSD.
A doua parte, ceva mai interesantă, ţine de observaţia ta legată de singurul conducător. Dacă Mircea Geoană va fi preşedinte, atunci vom avea mai mulţi conducători.
I s-a construit domnului Geoană imaginea, dar nu îi aparţine. În sensul că imaginea persoanelor de lângă el atârnă mult mai greu. Şi în cazul domnului Băsescu, imaginea anturajului influenţează mult. Iar persoanele care de obicei nu ar vota vor alege persoana în care-şi pun speranţele, indiferent de locul pe care-l ocupă în sondaje. Mulţi vor să “make a statement”. Îmi asum părerea.
In primul rand subliniez caracterul balcanic al poporului nostru care ne face sa adormim cand e vorba de proiecte si cifre, atunci cand unul din candidati va scrie pe o tabla cu cat va creste PIB-ul sau cu cat va scadea inflatia. Cu siguranta se vor dezbate strategiile de relansare a economiei dar luna aceasta primeaza teatrul ieftin si atacurile la persoana cu care se castiga o campanie in Romania ( vezi cum a castigat Basescu in fata lui Adrian Nastase in 2004).
In al doilea rand constat greseala de grad zero a presedintelui in functie de a participa la o confruntare directa cu omul de pe locul 3, candidatul care nu are nimic de pierdut si care isi permite sa joace cu cartile pe fata. E clar ca Basescu l-a subestimat pe Antonescu intr-un mod nepermis si rezultatul s-a putut vedea in gestul necugetat a lui Basescu cu referire la viata personala a candidatului liberal, gest care deja e folclor. Insa acest gest nu afecteaza deocamdata liderul clasamentului intrat cu siguranta in turul doi, ci doar il va devansa pe locul 3 pe candidatul social-democrat, in cazul in care in urmatoarele 3 zile nu va fi in stare sa gaseasca spectaculosul.
Observam mai demult că niciunul dintre candidaţi nu stăpâneşte componenta economică a discursului (paradoxal, Traian Băsescu este cel mai bine plasat aici). E normal, deci, să se orienteze către componenta emoţională (sunt bogaţi cu toţii, deci nu se pune problema componentei sociale. Poate doar la Antonescu, dar vorbim despre o nepotrivire a formei cu fondul aici).
Cât despre confruntări, tare mă tem că Antonescu le va câştiga pe toate, dar nu va intra în turul doi. La ora asta, oamenii ştiu deja cu cine votează.