Jurnal de călătorie: Întâlnirea cu participanţii (II)
A doua zi (17 iunie).
În Riga, o zi de vară este izbitor de similară cu o zi de toamnă tipică din România, parcă şi peisajul şi oamenii sunt posomorâţi. Doar că este vară… La asta mă gândeam la 8 dimineaţă singură prin Old Riga. Trebuia să ajung până la ora 19 la locul întâlnirii şi iată că deja eram acolo. Cu harta în braţe, îmi spun că sunt multe de făcut şi multe de văzut şi, totuşi, mă simt tristă pentru că sunt singură, singurul participant din România, şi trebuie să îmi fac un program şi un traseu turistic până diseară.
Nu de puţine ori când am trecut pe lângă steagul Letoniei mi-am spus că este ceva putred cu streagul acela. Priveliştea din jur îmi aminteşte de ceva şi totuşi nu aş putea spune clar despre ce. Frigul de afară mă duce către locul unde sunt cazată pentru că am nevoie de haină şi, când intru, o femeie blondă, bătrână, dar cu o atitudine de nimfă începe să îmi turuie ceva în rusă şi nu se mai opreşte. Uneori, aş vrea să ştiu să înjur în rusă, păcat că nu ştiu. Degeaba încerc să mă înţeleg în engleză, că nu prea merge. Din câte înţeleg de la ea, fac parte dintr-o gaşcă mai mare şi trebuie să vorbesc cu Veronika. Puţin descumpănită, Veronika scoate o lista pe care sunt numele participanţilor, dar eu nu mă aflu printre ei. Într-un ceas fericit se face şi lumină când se uită şi pe lista de traineri. Ce bine, nu mai sunt singură şi ar putea să îmi explice şi mie cineva de ce laţul este mai mare decât euro… Nici noua mea gaşcă de hoinărit prin oraş nu îşi poate explica de ce. Aşa că rămân nelămurită.
Veronika spune despre ea că este rusoaică, trăieşte în Letonia, dar nu este cetăţean al Letoniei, nu este cetăţean al nici unei ţări. De fapt, are paşaport de noncetăţean, sau paşaport de extraterestru cum îi spun ei, dar este mai bine să fii extraterestru decât să fii cetăţean. Nici Olga nu are de gând să aplice pentru cetăţenie, pentru că este mai bine aşa. Nici eu, nici cei doi spanioli de faţă şi nici fata din Azerbaidjanul care participă în proiect nu înţelegem din prima care este treaba cu letonii şi cu extratereştrii, dar ne vom lămuri pe parcursul proiectului. Foarte nostim mi se pare faptul că Raul mă întreabă cum de mi-am dat seama că vine din España, iar azera se tot chinuie cu o problemă, ce este ăla un sac de dormit şi de unde se poate cumpăra. În ţara mea, oamenii nu dorm în saci.
Cei mai miraţi de răspuns par a fi finlandezii: În ţara noastră, oamenii merg la munte, voi nu aveţi păduri ? Azera dă o explicaţie nostimă de tipul, ţara ei este o ţară dezvoltată, nimeni nu doarme în sac, dacă merg în pădure au hoteluri şi dorm în hotel. În plus, nu înţelege cum cineva ar preferă să doarmă într-un sac de dormit când poate foarte bine să doarmă într-un pat. De unde această mare dilema cu sacii de dormit: participanţii, mai puţin trainerii, vor merge să sărbătorească în stil traditionat leton cea mai scurtă noapte din an, midsummer night, şi vor sta într-un camping unde vor trece prin fel de fel de ritualuri.
În Letonia, au supravieţuit timpului fel de fel de obiceiuri neopăgâne cu care locuitorii se mândresc ori de câte ori au ocazia, deoarece fac parte din specificul lor. Mai mult decât atât, unii dintre ei susţin că nu sunt nici catolici, nici luterani (cele mai răspândite religii din Letonia), ci neopăgâni. La o cautare pe Google, şi din proprie experienţă pot spune cu mâna pe inimă că mai neopăgâni decât letonii sunt lituanienii, de altfel fraţii lor. Nu îţi ia mult să înţelegi că letonii şi lituanienii se simt foarte uniţi şi asta pentru că au multe comun…
La o plimbare prin oraşul vechi, protejat de UNESCO, vezi cizmele ocupaţiei sovietice peste tot şi aceste lucruri morbide emană un miros apăsător. În plus, o clădire cât se poate de comunistă se impune în peisaj : Muzeul ocupaţiei Rigăi, muzeu pe care letonii promit că îl renovează ca să îi schimbe definitiv aerul comunist şi gri. Vizită acestui muzeu este gratis, iar mesajul implicit este că ar trebui să îl vezi. Riga a fost ocupată în 1940 de către URSS, în 1941 de către nazişti, iar apoi în 1944 din nou de către ruşi. Însă, în istoria ei zbuciumată, Riga a fost iar şi iar ocupată din timpuri îndepărtate. O dovadă clară care îmi vine acum în minte sunt zidurile de apărare pe care suedezii le-au construit după ce au cucerit Riga. Scopul acestui muzeu este să arate lumii ceea ce s-a întâmplat în Letonia, unde oamenii au supravieţuit sub două regimuri politice totalitare, să amintească lumii despre crimele comise de către puterile străine asupra poporului leton şi să comemoreze victimele ocupaţiilor, cei care au murit, au fost persecutaţi, deportaţi şi au simţit teroarea.
Aş putea spune că in Letonia se trăieste cu istoria sub preş şi se scoate pentru a fi adusă la cunoştinţă străinilor. O întrebare legitimă ar fi: ce cred extratereştrii despre asta? Nu îţi trebuie mult să înţelegi că se distanţează critic de acest discurs.
(Va urma)
Despre autor: Catalina Grigorasi
Va puteti abona prin 
RSS
Steagul cu ceva “putred” și femeia blondă, bătrână, dar cu o atitudine de nimfă m-au amuzat teribil. Ai un stil beletristic de a scrie și care poate genera controverse interesante, mai ales în domeniul diplomatic sau politic.
Curiozitate : extratereștrii sunt și cosmopoliți ?
Sincer, eu am vrut să scriu ceva mai colorat şi cu impresii personale, m-am gândit că aş putea dezbate unele idei, nu să provoc controverse. Extratereştii sunt cosmopoliţi, unii din ei cânta la pian, la diverse instrumente, dansează foarte bine, fiind o minoritate au sentimentul acela că sunt diferiţi faţă de ceilalţi, că trebuie să se integreze în masa de oameni şi totuşi să mai păstreze ceva din identitatea lor. Pentru mine a fost o experienţă foarte interesantă să îi cunosc.