Regina José Galindo sau despre arta care (ne) doare
Încep prin a spune că mi-a fost foarte greu să găsesc o imagine pentru articol şi să pot prevedea reacţiile celor care o văd pentru că trăim într-o lume mult mai conservatoare decât mă aşteptam. Câteva păreri ale cetăţenilor acestei ţări despre arta Reginei Galindo merită menţionate.
Este o istorie care nu este a noastră, aşa că nu mă interesează. sau Mie îmi place doar arta frumoasă, asta nu este artă, ci este ceva foarte urât.
Într-adevăr este urât, doar că urâtul poate avea frumuseţea lui, iar despre a doua afirmaţie aş vrea să menţionez că totalitarismul face parte şi din istoria noastră aşa că poate ar fi bine să nu mai fim laşi şi să ni-l asumăm.
Dar de ce ne doare Regina Galindo? Pentru că, aşa cum susţine artista prin operele sale din anul 2007, ellos siguen libres, adică, cei care au comis abuzuri sunt încă în libertate şi pentru că regimurile politice opresive lasă urme adânci în societate, iar aceste urme cine mai reuşeşte să le şteargă? Aşa că Regina protestează într-un mod artistic faţă de dictatorul Effraín Ríos Montt care a folosit teroarea în Guatemala şi vă invit să vedeţi şi clipul video la care m-am referit.
Premiata cu Leul de Aur pentru tânăr artist la Bienala de la Veneţia din anul 2005, Regina José Galindo se substituie în arta sa celor slabi şi umili, celor torturaţi sau oprimaţi, devenind personajul principal din povestea lor şi punându-se singură în situaţiile limită pe care le-au trăit ceilalţi şi faţă de care ea nu poate rămâne indiferentă. O poţi urmări pe artistă în timp ce îşi pierde părul, vederea, sângele sau demnitatea şi este supusă, mai exact se supune, blamării publice. Acest manifest nu se adresează persoanelor sensibile, ci acelor din noi care sunt interesaţi de adevăr şi consideră că ororile unui regim nu ar trebui uitate, ci, din contra, ar trebui să rămână întipărite în memoria colectivă. Dincolo de mesajul artistic implicit, Regina Galindo transmite şi un mesaj politic: născută într-un sistem în care individul nu contează, iar individualitatea este anulată, a reuşit să recreeze momentul în care acel Unu se răzvrăteşte, înfruntă sistemul şi reuşeşte să se afirme. În plus, totalitarismul este un regim politic care provoacă prea multe răni şi durere şi anulează umanitatea din noi. Acest fenomen politic nu ar trebui să se mai repete vreodată.
Rosina Cazali, critic de artă şi fost director al Centrului cultural spaniol din Guatemala, consideră că arta Reginei ne perturbă. Arta clasică ne încântă prin confortul vizual pe care îl oferă, ori Regina oferă doar disconfort şi instigă sentimente de durere. Poate că de aceea opera sa a reuşit să şocheze şi să surprindă în mod plăcut pe cei care caută un alt fel de manifestare politico-artistică.
Menţionez că scrierea acestui articol a fost dureroasă şi vă invit să mergeţi la MNAC pentru a intra în contact cu opera Reginei Galindo.
Despre autor: Catalina Grigorasi
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Este de apreciat efortul artistic. Doar că, nu înțeleg clar ce reprezintă ea ? Înțeleg lucrurile împotriva cărora ea luptă prin artă, dar ce reprezintă ea cu adevărat ? Adică, într-o lume a capturii audio-vizuale, când poți vedea pe Internet filmulețe cu cele mai groaznice fapte și momente, a le substitui cu o poveste, cu o reprezentare artistică, mi se pare o scuză pentru cei care nu vor să stea față în față cu realitatea. A transforma durerea și brutalitatea în artă, a-i da o formă “easy to swallow” mi se pare pe cât de util, prin latura de informare și deschidere a ochilor, pe atât de mult metodă pentru cei care nu pot confrunta realitatea să își găsească o metodă de eludare, un fel de a se arăta impresionați într-un mediu controlat, calm, fără pericol. A privi un tablou, de exemplu, nu înseamnă că ești un revoluționar. Dar te poate inspira.
Ei bine, arta ei nu este chiar comparabilă cu un tablou. Şi dau exemplu unui vizitator care se plimbă liniştit printr-un muzeu în căutarea “artei frumoase” şi deodată vede proiectată o imagine cu o femeie brutalizată, iar femeia ţipă. Înţelegi? Scopul este să te scoată din lumea ta idealizată unde totul este roz, lumea este perfectă.
Un alt exemplu pe care îl dau este clipul video în care Regina s-a plimbat dezbrăcată pe străzi reconstituind un drum pe care şi alţii l-au făcut fără voie înaintea ei. Poate te duceai la piaţă după roşii şi te-ai intersectat cu ea. Măcar un minut din viaţa ta te-a făcut să te gândeşti de ce e acolo, de ce e dezbracată şi care e faza cu regimurile politice opresive.