San Servolo (I)

luni, august 31, 2009

Pe insulă, în fosta locaţie a azilului de nebuni, se construieşte un soi de maieutică a culturii europene. Cursurile despre funcţionarea Parlamentului European urmează dezbaterilor privind construcţia unei societăţi civile unice europene.

Toate astea se întâmplă la Şcoala de vară organizată de Société Européene de Culture la Veneţia. De fapt, pe insula San Servolo, un campus universitar superb, aflat pe locaţia unui fost sanatoriu, total modificat în urmă cu mai puţin de 15 ani. Lucru care se poate vedea uşor şi din fotografii.

Singurii români care au aplicat pentru aceste cursuri (Cristi, Paul şi Tudor), ai dumneavoastră autori de scrieri pe blog, s-au întâlnit cu o absolventă româncă de doctorat în Italia (Raluca Lazarovici) şi au decis să le arate autohtonilor că mai este ceva dincolo de Mailat.

Michelle Compagnolo Bouvier s-a demonstrat a fi ceva mai mult decât o Simone de Beauvoir contemporană. Impresionantă prin erudiţie şi cunoştinţele lingvistice.

Aurelio Musi, pe de altă parte, s-a arătat a fi un simplu exeget istoric antieuropean şi uşor şovin. Se pare că s-a lăsat mai mult impresionat de istoria recentă a scandalurilor legate de români. Dialogul încercat de noi s-a transformat într-un lung monolog din partea domniei sale. Mai există şi refractari incurabili. Noroc cu Martin Schäfer care a reuşit mai eficient ca noi să demonteze argumentul diferenţelor valorice dintre diverse naţiuni.

Apoi, patru ore de workshop (sic!) fără interacţiune cu un fost consilier politic italian, profesorul Roberto De Rosa. Înlocuitorul de ultim moment al profesoarei Lorella Cedroni. Ne vine tuturor celor prezenţi aici să le mulţumim profesorilor noştri de la SNSPA (nu credeam că o să spun/scriu asta vreodată). Ai noştri sunt infinit mai buni (toţi).

A mai rămas o ultimă speranţă, cursul lui Michael Schäfer. Care vine şi nu dezamăgeşte profund. Simpla consistenţă discursivă şi concreteţe a unui profesor de filosofie politică oferă o nouă dimensiune întregii şcoli de vară. Iată!, spunem noi, şi ceva plus-valoare socialistă.

Despre Veneţia, revenim peste câteva zile, cursurile durând pâna la 6 seara. După primul chiul, vom putea să vorbim mai multe şi despre San Marco şi Palatul Dogilor.