Wanted for Blogging – Castigatorii primei saptamani de concurs (2)
Articol scris de castigatoarea locului al doilea pentru proba “Actualitate politica” din concursul Wanted for Blogging.
Cristian Diaconescu: iluzia liderului desăvârşit
Autor: Florenţa Toader, studentă a Masteratului Politic
Retragerea lui Cristian Diaconescu din cursa pentru preşedinţia PSD, cu zece minute înaintea începerii votului, a ridicat multe semne de întrebare asupra deciziei sale. Suprapunerea retragerii cu declaraţia Florianei Juncan potrivit căreia Diaconescu a fost forţat să nu mai candideze a dat amploare dezbaterilor. Dezminţirile ulterioare ale lui Diaconescu şi motivaţia pe care a dat-o deciziei de retragere nu sunt suficient de convingătoare pentru a înlătura suspiciunile care planează asupra gestului său.
Până nu demult, figura lui Cristian Diaconescu era considerată cea mai curată din PSD. El era prototipul liderului desăvărşit, cu o educaţie superioară, o cultură politică solidă şi înzestrat cu bun-simţ, caracteristici foarte apreciate de electoratul tânăr. Victor Ponta, noul preşedinte social democrat, în virtutea bunei reputaţii de care se bucură Diaconescu, afirmă: „Din punctul meu de vedere, Cristi Diaconescu ne-ar fi reprezentat mai bine la Senat” (în locul lui Mircea Geoană n. a.). Totuşi, lansarea informaţiei despre existenţa unei monitorizări a lui Diaconescu, care cuprinde aspecte compromiţătoare despre el, este în măsură să-i ştirbească reputaţia. Mai mult, confirmă temerea unor membri ai PSD că Diaconescu este un nou Mircea Geoană.
Episodul de faţă este similar cu acela al vizitei pe care Mircea Geoană i-a făcut-o lui S.O.Vântu cu o seară înaintea dezbaterii finale din campania prezidenţială. Incapacitatea de a da un răspuns ferm la întrebarea lui Traian Băsescu referitoare la acest subiect l-a costat pe Mircea Geoană victoria în alegerile prezidenţiale. Probabil respectând o lege universală – aceea că diplomaţii tind uneori să fie mult prea…diplomaţi în discurs – răspunsul lui Diaconescu în legătură cu monitorizarea despre care vorbeşte Floriana Juncan este uşor ambiguu şi îl poate costa cariera politică. Decizia lui Diaconescu de a se retrage din cursa pentru preşedinţia PSD pentru a-l susţine pe Mircea Geoană s-a dovedit a fi prea puţin benefică celui din urmă, ipoteza şantajului fiind mult mai credibilă.
Spre deosebire de Mircea Geoană, însă, Cristian Diaconescu mai are un as în mânecă. Este vorba despre scutul de imagine. Reputaţia sa este atât de puternică încât acuzaţiile care i se aduc par lipsite de veridicitate. Mobilul discuţiei este transferat asupra moralităţii şi corectitudinii actului de monitorizare a unui politician, justificat doar în cazul în care acesta este suspectat de înaltă trădare. Reacţiile celorlalţi politicieni vin să sprijine această ipoteză: Ioan Rus, liderul grupului PSD de la Cluj consideră complet absurdă ipoteza şantajului, iar Crin Antonescu, liderul liberal, afirmă că monitorizarea lui Cristian Diaconescu este inacceptabilă. Mai mult, există opinii potrivit cărora salvarea lui Diaconescu poate veni şi ca urmare a demisiilor unor membri PSD, în urma victoriei lui Ponta, care au scos cazul său de pe agenda media.
Ceea ce l-ar putea afecta pe Cristian Diaconescu în acest episod este lipsa de fermitate în luarea deciziilor. Intenţia lui de a candida la preşedinţia PSD a fost multă vreme incertă. Confuzia care s-a creat cu câteva zile înaintea Congresului în legătură cu retragerea sa din cursă au dat senzaţia unui politician nehotărât, nesigur. Retragerea cu zece minute înainte de exprimarea voturilor este punctul culminant al unui lung şir de ezitări. Declaraţia lui Ioan Mircea Paşcu despre viitorul politic a lui Cristian Diaconescu pare mai mult decât firească, şi relevă o altă tendinţă în comportamentul acestui politician: necesitatea perpetuă de a se justifica şi de a dezminţi ceea ce alte persoane spun despre el. Acest lucru nu ar fi posibil dacă Diaconescu nu ar lăsa atât de multe porţi deschise în discursul său. Nu în ultimul rând, decizia luată pe ultima sută de metri, de a părăsi cursa pentru preşedinţia PSD, motivată sau nu, scoate în evidenţă un politician care s-a rescunoscut învins înainte de bătălia finală. Aşteptările mari pe care le-a creat în jurul său nu au fost îndeplinite, iar potenţialul său rămâne în continuare o iluzie.
În lipsa unei construcţii imagologice solide şi a unui discurs politic ferm, Cristian Diaconescu riscă să rămână doar o speranţă, o iluzie care nu va deveni niciodată realitate.
Sursă foto: romanialibera.ro
Despre autor: Dorina Gutu
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Diaconescu s-a făcut singur K.O. (cu puţin ajutor din partea generalului Oprea care a avut bunăvoinţa să fie primul care îi anunţă demisia din PSD). Dacă se va alătura partidului lui Oprea, care între noi fie vorba va fi un partid născut mort, dacă va fi, Diaconescu îşi poate lua adio de la imaginea pozitivă. Singura lui şansă de a mai conta pe scena politică este trecerea cât mai rapidă la PD-L. Totuşi, în bună tradiţie dâmboviţeană, nu există politician compromis pe viaţă, nu există persoană publică total compromisă (vezi binecunoscutul caz Adrian Năstase şi mult mai interesantul caz al jurnalistului Bogdan Chiriac – care a stat pe tuşă câteva luni pentru cazul conflictului de interese de la Gândul şi alte câteva pentru cazul şantajului asupra şefului ANI). Privind aceste cazuri, am crede că se poate reveni pe scena publică indiferent de “greşeala” comisă.
Dar cazul lui Diaconescu este mai delicat pentru că, aşa cum subliniază şi autoarea articolului, cea mai importantă ărma politică a lui Cristian Diaconescu (oare singura?) este imaginea sa pozitivă.
S-a făcut singur KO sau poate a plecat la momentul potrivit, când imaginea lui este pozitivă şi mulţi încă îşi pun mari speranţe în el. În ce măsură va valoriza arma sa politică rămâne să vedem. Diaconescu se poate afla acum fie la capăt de drum, fie la începutul unui drum nou.
La momentul când am scris articolul, Cristian Diaconescu susţinea că nu va părăsi politica şi nu va pleca din PSD. Decizia lui ulterioară schimbă foarte mult datele problemei. Părăsind PSD-ul Diaconescu se recunoaste încă o dată învins şi lasă încă o portiţă deschisa în interpretarea cazului său. Mulţi vor considera ca într-adevăr are ceva de ascuns, sau vor vedea în acest gest o validare a ideii că Diaconescu este/era calul troian al lui Traian Basescu în PSD.
Explicaţiile sale pentru retragerea din PSD sunt la fel de neconvingatoare şi interpretabile precum cele în legatură cu retragerea din cursa pentru presedinţia PSD. În acest context, nu ştiu dacă imaginea sa pozitivă mai poate înclina balanţa în favoarea lui. Prefer, totuşi, să nu mă pronunţ încă asupra acestui caz, care evoluează de la o zi la alta tot mai suprinzător. Nu pot să nu observ totuşi că ezitările lui Diaconescu ajung să îi afecteze imaginea publică din ce în ce mai mult.