Comentarii la: Wanted for Blogging – Castigatorii primei saptamani de concurs (2)

De către: Florenţa Toader

Florenţa Toader — Thu, 25 Feb 2010 14:37:14 +0000

La momentul când am scris articolul, Cristian Diaconescu susţinea că nu va părăsi politica şi nu va pleca din PSD. Decizia lui ulterioară schimbă foarte mult datele problemei. Părăsind PSD-ul Diaconescu se recunoaste încă o dată învins şi lasă încă o portiţă deschisa în interpretarea cazului său. Mulţi vor considera ca într-adevăr are ceva de ascuns, sau vor vedea în acest gest o validare a ideii că Diaconescu este/era calul troian al lui Traian Basescu în PSD.

Explicaţiile sale pentru retragerea din PSD sunt la fel de neconvingatoare şi interpretabile precum cele în legatură cu retragerea din cursa pentru presedinţia PSD. În acest context, nu ştiu dacă imaginea sa pozitivă mai poate înclina balanţa în favoarea lui. Prefer, totuşi, să nu mă pronunţ încă asupra acestui caz, care evoluează de la o zi la alta tot mai suprinzător. Nu pot să nu observ totuşi că ezitările lui Diaconescu ajung să îi afecteze imaginea publică din ce în ce mai mult.

De către: catalina grigorasi

catalina grigorasi — Thu, 25 Feb 2010 14:03:42 +0000

S-a făcut singur KO sau poate a plecat la momentul potrivit, când imaginea lui este pozitivă şi mulţi încă îşi pun mari speranţe în el. În ce măsură va valoriza arma sa politică rămâne să vedem. Diaconescu se poate afla acum fie la capăt de drum, fie la începutul unui drum nou.

De către: Marius-Mugurel Ciobanu

Marius-Mugurel Ciobanu — Thu, 25 Feb 2010 12:05:20 +0000

Diaconescu s-a făcut singur K.O. (cu puţin ajutor din partea generalului Oprea care a avut bunăvoinţa să fie primul care îi anunţă demisia din PSD). Dacă se va alătura partidului lui Oprea, care între noi fie vorba va fi un partid născut mort, dacă va fi, Diaconescu îşi poate lua adio de la imaginea pozitivă. Singura lui şansă de a mai conta pe scena politică este trecerea cât mai rapidă la PD-L. Totuşi, în bună tradiţie dâmboviţeană, nu există politician compromis pe viaţă, nu există persoană publică total compromisă (vezi binecunoscutul caz Adrian Năstase şi mult mai interesantul caz al jurnalistului Bogdan Chiriac – care a stat pe tuşă câteva luni pentru cazul conflictului de interese de la Gândul şi alte câteva pentru cazul şantajului asupra şefului ANI). Privind aceste cazuri, am crede că se poate reveni pe scena publică indiferent de “greşeala” comisă.
Dar cazul lui Diaconescu este mai delicat pentru că, aşa cum subliniază şi autoarea articolului, cea mai importantă ărma politică a lui Cristian Diaconescu (oare singura?) este imaginea sa pozitivă.