Wanted for Blogging – Castigatorii primei saptamani de concurs (3)
Articol scris de castigatorul locului al treilea pentru proba “Actualitate politica” din concursul Wanted for Blogging.
La preşedinte de partid nou, acelaşi popor pesedist
Autor: Marius Mugurel Ciobanu, student U3, FCRP
Alegerea lui Victor Ponta în funcţia de preşedinte al PSD readuce pe scena politică o deja veche întrebare, o acceaşi întrebare care a apărut şi la alegerea lui Mircea Geoană în fruntea acestui partid, la congresul din 2005: poate noul preşedinte să reformeze PSD?
Semnificaţia termenului reformă a cunoscut, în România post-decembristă, o încărcare cu conotaţii pozitive. Efortul elitelor de a transforma România într-o democraţie şi o economie de piaţă funcţională a făcut necesară impunerea termenului de „reformă” ca un proces dezirabil, chiar necesar, spre un stadiu superior. Am putea numi această stare naivitatea progresului inevitabil. Eşecul reformei în sistemul educaţional este şi el transformat de această tendinţă. Nu reforma a fost un eşec, ci faptul că ea a fost incompletă.
Revenind la Partidul Social-Democrat şi noul său preşedinte, întrebarea anteioară ar putea fi reformulată astfel: ce fel de reformă va face Ponta în PSD? Răspunsul la această întrebare pleacă de la scopul partidelor politice, în general, şi al PSD, în special. În primul rând, un partid urmăreşte să câştige şi să exercite puterea. Până aici nu avem dubii că PSD respectă regula. Unii politologi susţin că partidele urmăresc realizarea binelui public. Dacă ţinem cont că scopurile unei organizaţii funcţionale, fie ea şi partid politic, nu pot fi în contradicţie cu scopurile membrilor, există un grad de incertitudine că PSD urmăreşte (sau va urmări în urma reformării) realizarea binelui public. Dacă acceptăm că scopul ultim al unui partid este exercitarea puterii şi că reforma urmăreşte creşterea eficienţei în realizarea scopului, rezultă că o reformă a PSD, venită din interior, nu va duce obligatoriu la o îmbunătăţire a capacităţii PSD de a guverna eficient şi pentru realizarea binelui public.
Trebuie să înţelegem că acest deziderat al reformei, îmbunătăţirea guvernării, nu apare ca urmare a unei iniţiative interne. Reforma pe care ne-o dorim în PSD nu poate veni decât ca urmare a presiunii electoratului. Ar fi o copilărie să credem că exigenţele electoratului românesc şi cultura sa politică se pot schimba brusc şi radical. Atât timp cât alegătorii români trăiesc în paradigma individualistă şi pe termen scurt a lui „Şi mie ce îmi iese?” nu ne putem aştepta ca membrii partidelor să gândească sau să acţioneze altfel. Iar Ponta trebuie să lucreze cu aceeaşi lideri de o moralitate îndoielnică, trebuie să răspundă la următorul Congres în faţa delegaţiilor organizaţiilor, trebuie să promită aceleaşi pensii mai mari pentru a aduna voturi.
De Victor Ponta se leagă, într-adevăr, multe aşteptări. Singurele justificate sunt însă cele ale membrilor PSD: va fi PSD mai puternic, pe scena politică şi electorală, odată cu instalarea lui Ponta? La această întrebare au răspuns pe larg analiştii. Simpla renunţare la Mircea Geoană, asociat cu perseverenţa în eşecurile electorale, indică o creştere a şanselor PSD pentru viitorul ciclu electoral.
Pentru a nu renunţa complet la idealismul reformei, să spunem că există o cale prin care Ponta poate aduce PSD pe drumul către un partid mai curat şi mai performant în guvernare. O politică de recrutare şi de promovare a resurselor umane care să asigure un echilibru între membrii PSD cu motivaţii financiare şi cei cu motivaţii ideologice, legat de realizarea binelui public poate transforma, pe un orizont de timp mediu şi lung, partidul într-unul nu doar capabil să lucreze în sprijinul cetăţeanului, dar şi motivat să facă acest lucru.
Dar acesta este mai degrabă un ideal. Nu există niciun indiciu care să susţină că noul preşedinte al PSD poate/vrea să abordeze această perspectivă pe termen lung într-o ţară în care nici măcar cetăţenii nu privesc până acolo.
Sursa foto: http://www.psd.ro
Despre autor: Dorina Gutu
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Cred că discuţia despre reformă, oricât de legitimă, este similară cu a discuta despre un concept lipsit de conţinut. În ultimul timp am auzit atât de des expresia „doresc reformarea ţării” încât ajung să nu mai dau importanţă la acest tip de discurs. Cel mai probabil o organizare bună şi un lider puternic şi carismatic este o promisiune mai seducătoare pentru viitorul PSD decat Reforma sau reforma sau reForma…
, despre care se discută cu atâta intensitate. Prin comparaţie, PDL-ul, principalul partid cu care se luptă PSD pentru putere nu mi se pare atât de reformat. Totuşi, buna organizare şi carisma liderului de facto –Traian Băsescu – s-au dovedit a fi o reţetă câştigătoare.
Dacă mai pleacă mulţi, PSD va rămâne fără fond… cu toată intenţia lor de re-formă.