Wanted for Blogging – Castigatorii ultimei saptamani de concurs (1)
Iata ca am ajuns si la ultima saptamana a concursului. Saptamana aceasta publicam articolele castigatoare pentru ultima tema din concurs – noile media si web 2.0.
Din nou, clasamentul cunoaste o serie de modificari. Articolele castigatoare din saptamana acesta au fost scrise de:
1. Florenţa Toader (Masterat Politic);
2. Dani Sandu (Masterat Politic);
3. Vlad Ciobanu (U3).
Surpriza, saptamana aceasta avem si o mentiune! Drept recunoastere a progreselor foarte mari facute de la un articol la altul si pentru originalitatea temei alese, acordam o mentiune speciala Catalinei Grigorasi, studenta a Masteratului Politic. Felicitari, Catalina! Articolul tau va fi publicat sambata.
Astazi publicam articolul scris de castigatoarea locului 1, urmand ca in zilele următoare să publicam, ca de obicei, si celelalte articole.
Felicitarile noastre tuturor participanţilor! Progresele au fost foarte clare, de unde se vede ca afirmatia Succesul inseamna 1% inspiratie si 99% transpiratie isi mentine valabilitatea si in cazul acestui concurs. Asteptam cu foarte mare nerabdare sa vedem clasamentul final, care va include si voturile voastre de saptamana viitoare.
Bafta multa finalistilor!
Unde comunicare online nu e, nimic nu e?
Autor: Florenţa Toader, studentă a Masteratului Politic
Un studiu recent, realizat de compania de cercetare de piaţă GlobeScan la cererea BBC World Service, arată că patru din cinci oameni, la nivel global, consideră accesul la internet un drept fundamental. Rezultatele studiului amintit, corelate cu tendinţa tinerilor de a se orienta spre noile tehnologii ale informaţiei, arată necesitatea utilizării internetului în campania electorală. Oamenii politici beneficiază astăzi de un nou spaţiu de legitimare a puterii şi de obţinere a credibilităţii. Exemplul cel mai ilustrativ în ceea ce priveşte succesul prezenţei în mediul online a unui candidat este oferit, fără doar şi poate, de campania prezidenţială din 2008 a lui Barack Obama.
În ceea ce priveşte ultilizarea internetului în campania prezidenţială din 2009 de către politicienii români, aceasta nu s-a dovedit la fel de productivă ca în spaţiul american. Totuşi, prezenţa în spaţiul online a oamenilor politici este apreciată, mai ales când se prelungeşte dincolo de campania electorală. De altfel, prezenţa online a unui politician în afara campaniei electorale este dovada deschiderii şi responsabilităţii sale faţă de actul comunicării. În spaţiul autohton, s-au conturat două modalităţi prin care politicienii îşi pot pot asigura prezenţa în mediul online, fiecare fiind marcată de anumite tendinţe:
- Prin intermediul blogurilor personale sau al conturilor pe reţele sociale – însoţită de tendinţa politicienilor de a-şi utiliza blogurile pentru a lansa atacuri împotriva principalilor adversari politici. O astfel de întrebuinţare a blogului personal au demonstrat-o recent câţiva politicieni importanţi ai PSD: Miron Mitrea, Adrian Năstase sau Mircea Geoană. Blogul mai poate fi utilizat de politicieni şi cu scopul de a lămuri aspecte pe care nu le pot explica prin intermediul mediilor de comunicare tradiţionale sau pentru a-şi prezenta opiniile personale despre aspecte punctuale din viaţa politică.
- Prin promovarea unui dialog deschis cu autorii de bloguri politice – o tendinţă nouă, lansată cu ocazia proaspăt încheiatului Congres PNL. Iniţiativa de a invita bloggerii la eveniment a fost primită cu deschidere de membrii PNL şi a însemnat o validare a importanţei pe care politicienii români trebuie să o acorde relaţiei cu autorii de bloguri politice.
Utilizarea blogurilor are deopotrivă efecte pozitive, dar şi efecte negative asupra imaginii politicienilor. Un exemplu al avantajului prezenţei în mediul online este acela al politicianului Adrian Năstase. În 2007, când şi-a făcut debutul în blogosferă, Adrian Năstase intrase într-un con de umbră datorită acuzaţiilor de corupţie. Transmiterea mesajelor prin intermediul blogului l-a ajutat să revină în prim planul politicii, multe dintre afirmaţiile lansate pe blog având ecouri în presa scrisă. Printre efectele negative pe care le poate avea utilizarea blogurilor de către politicieni, se numără scoaterea la iveală a problemelor din cadrul unui partid. Este cazul recent a alegerilor din PSD, când principalii candidaţi la preşedinţia partidului s-au folosit de blogurile personale pentru a-şi ataca adverasrii. Un caz similar s-a petrecut şi în PD-L, în cazul alegerilor din Colegiul 1 din Bucureşti, când Cristian Preda a criticat opţiunea premierului Emil Boc pentru Honorius Prigoană şi a atras atenţia asupra tendinţelor de oligarhie din cadrul PD-L. Cristian Preda justifică utilizarea blogurilor în această manieră, prin lipsa unui dialog constructiv în cadrul partidelor, care îi determină pe politicieni să caute alte mijloace de a-şi exprima ideile.
Cealaltă tendinţă, lansată cu ocazia Congresului PNL este similară unei instituţionalizări a relaţiei dintre politicieni şi bloggeri. O astfel de iniţiativă poate asigura o diseminare mai largă şi mai exactă a mesajelor politicienilor. Manifestarea unei atenţii faţă de bloggeri similară cu cea acordată jurnaliştilor este o dovadă a deschiderii şi modernizării partidelor politice. Având în vedere că autorii de bloguri scriu despre evenimentele politice care îi interesează, oportunitatea de a fi prezenţi la aceste evenimente le poate oferi o perspectivă mult îmbogăţită asupra faptelor. Desigur, riscul unei astfel de comunicări este acela ca orice greşeală a politicienilor să fie aspru taxată de bloggeri. Totuşi, o astfel de deschidere este o dovadă a responsabilităţii politicienilor în ceea ce priveşte comunicarea politică. Mai mult, bloggerii se pot transforma în lideri de opinie care să transmită mai departe mesajele unui partid sau politician.
Utilizarea internetului în comunicarea politică este abia la începuturile sale în România. Susţinătorii politicienilor din mediul online nu sunt încă suficient de motivaţi pentru a se prezenta la vot în ziua alegerilor. Exemplul lui Remus Cernea este grăitor în această direcţie. De asemenea, comunicarea online lipsită de responsabilitate poate produce fisuri în comunicarea partidelor politice. Totuşi, aspectele pozitive ale ultilizării internetului nu trebuie omise. Comunicarea online, asociată cu mesaje mobilizatoare şi cu o campanie de comunicare coerentă, în care mesajele şi strategia online sunt o prelungire a strategiei offline, trebuie cultivate. De asemenea, atenţia politicienilor trebuie canalizată asupra personalizării şi focalizării meajeor electorale pe segmente de electorat foarte bine delimitate. Reţelele sociale şi blogurile se pot transforma, în acest caz, într-o sursă foarte importantă de baze de date utile în realizarea microsegmentării. Nu în ultimul rând, comunicarea prin intermediul internetului poate facilita interacţiunea dintre politicieni şi susţinătorii lor, promovând o comunicare liberă şi deschisă, lipsită de rigorile discursului televizat. Cu alte cuvinte, „unde comunicare online nu e, deschidere nu e”.
Sursa foto: Gandul
Despre autor: Dorina Gutu
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Felicitări, de data aceasta, tuturor participanţilor la concurs. Organizarea şi calitatea articolelor au fost pe măsura masteratului.
Ar fi interesante niste cifre de comparatie. De exemplu, se cam stie faptul ca blogul lui Mircea Geoana sau cel al lui Miron Mitrea primesc maxim 1000 de vizitatori pe saptamana – ceea ce e destul de putin pentru bloguri care se considera de mainstream politic. O alta cifra interesanta ar fi fost cea a bloggerilor invitati la Congresul PNL. Ca o picanterie, foarte interesant sa cauti cati au fost acolo si cati dintre ei au si scris despre eveniment. Liveblogging au facut doar vreo 10
Altfel, mai sunt si mentiuni despre cat de cautat pe online a fost in mod real Remus Cernea. Spre exemplu, blogul lui a fost inscris pe trafic.ro, in timp ce primii 3 candidati au sarit peste etapa asta. Si o alta chestiune foarte interesanta este ca Remus Cernea a primit 60500 de voturi. Eu cred ca sunt mai multe voturi decat vizitatori unici a avut pe Facebook + Hi5 + blog
E chiar un rezultat foarte mare, indraznesc sa spun ca cel mai mare pe care-l va obtine actualul Partid Verde fara o structura.
Observaţiile tale sunt binevenite
. Sinceră să fiu, când am scris articolul nu m-a gândit să intru atât de … în profunzimea problemei. Nici limitele de spaţiu nu mi-ar fi permis. Dar sunt de acord cu tine, iar observaţia cu privire la numărul de comentarii de pe blogurile lui Miron Mitrea sau Mircea Geoană este legitimă. Totuşi, faptul că unele postări ale lor au avut ecouri destul de puternice în mass media este mult mai important, decât numărul de cititori sau comentarii. În situaţia asta, contează mai mult cine citeşte blogurile lor şi dă “vestea” mai departe decât numărul de comentarii per articol.
Probabil ca da, dar atunci care mai e diferenta dintre o postare de blog si un comunicat de presa remis unor agentii sau unor ziare?
Blogurile celor doi nu au format o comunitate, capabila sa faca si “gherilla” digitala pro bono
Alti bloggeri au.
Sunt de acord. Din punct de vedere al eficienţei activităţii lor ca bloggeri, cei doi politicieni nu şi-au atins scopurile, ba chiar s-ar putea spune ca mai au mult de lucru.
Din punct de vedere al obiectivelor de comunicare politică, postările pe blog s-au dovedit a fi eficiente. Depinde cum priveşti problema. Desigur, limita dintre o postare pe blog şi un comunicat de presă devine foarte fină în acest caz. Totuşi, atingerea obiectivului final, acela de a da naştere la dezbateri, s-a atins, într-o formă sau alta.
Să zicem că este un paradox al comunicării politice online sau o formă specific dâmboviţeană de a avea succes prin intermediul blogului
. Oricum, problemele ridicate de tine, cu argumente pro si contra, ar putea foarte bine face subiectul unui întreg articol 
.