Wanted for Blogging – Castigatorii ultimei saptamani de concurs (3)
Articol scris de castigatorul locului al treilea pentru proba “noile media si web 2.0” din concursul Wanted for Blogging.
Politica 2.0 la adolescenţă – Complexează-te !
Autor: Vlad Ciobanu, student U3, FCRP
Avantajele mediului online s-au reconfirmat zilele aceastea cu ocazia comunicării politice intensive din contextul congreselor. Site-urile partidelor sunt principalele surse de informare pentru cei care au pierdut vizionarea în direct a evenimentelor. Având în vedere preocuparea departamentelor de online din timpul campaniei electorale pentru prezidenţiale, mai ales a „postacilor”, faptul că activităţii de pe net i se mai simte pulsul – chiar şi în cadrul mai organizat/restrâns/calm de acum – este dovada unui efort susţinut. Supremaţia televiziunii se menţine, dar influenţa discursului politic din acest cadru curge (chiar dacă într-un mod mai mult simbolic) spre site-uri, prin transcriptele apariţiilor majore. Ţinând cont de situaţia opoziţiei, una dintre cele mai potente arme pe care aceştia le deţin este vizibilitatea şi efortul de propagare a informaţiei în orice mediu şi prin orice modalitate (legală) astfel încât mesajele reactive pot ajunge la publicul ţintă. Acest public ţintă, daca vorbim despre mediul online, prin logica demografică a ratei mai mari de conectare din mediul urban, este îndreptat ideologic mai mult spre liberali, dar şi datoria de a profita de el este de partea acestora.
Pe lângă transfuzia de material de la prezenţele în emisiuni televizate la web 2.0, care dovedeşte adevărul integrării mediilor clasice în cele noi, Internetul s-a dovedit extrem de util în ultima vreme prin permeabilitatea acestuia la „traficul” de documente doctrinare. Broşurile şi programele lansate de politicieni cu ocazia congreselor s-au plimbat, sub formă de sinteză-interpretare sau sub forma originală, prin multe publicaţii online sau bloguri din domeniu. Acest fapt face posibilă şi sublinierea antitezei fluxului modern de gândire cu privire la degradarea şi micşorarea potenţialului de atenţie a utilizatorului. Se pare că, deşi nu se pierde gândirea bazată pe conexiuni şi salturi dintr-un punct al universului online în altul, unii reuşesc să găsească şi timpul necesar analizei aprofundate. Acest fapt este o încurajare pentru ajustarea discursului politic spre unul mai complex, lucru care nu ar fi posibil în mediul ultracomercial al televiziunii.
Blogurile politice au fost mereu receptive la acest fapt şi au relaţionat complexitatea cu sinteza. Unul dintre politicienii care au găsit în blog o posibilitate de a distruge cutumele mediocrităţii discursului de masă este Adrian Năstase. Şi avizul de „blog intelectual” a fost atât de inspirat, încât, iată, a ajuns la 3 milioane de accesări şi aproape 1000 de zile de existenţă. Dar împreună cu succesul celor 74.000 de comentarii la articolele scrise, se întrevede şi un risc.
Se cunoaşte personajul specific mediului online: troll-ul. Acesta este o persoană care instigă, prin comentarii, la divagaţie neconstructivă pe marginea unor subiecte controversate. Dar, pe parcurs, pe măsură ce blogul evoluează, amuzamentul juvenil oferit de această activitate dispare şi de multe ori dispar şi troll-ii. Dar cine are voinţa să rămână fidel ? Un personaj cu mult mai periculos, care s-a dovedit de multe ori fatal pentru politicieni - The Yes-Man. Din acest motiv doresc să transmit un semnal de avertizare. Cât ţine de bloguri, nu ajunge să permiţi libera exprimare. Aceasta trebuie încurajată şi ghidată spre critici constructive. În spaţiul maturizării gândirii şi comportamentului democratic din România, în această perioadă a discuţiei directe dintre politician şi electorat, comunitatea nu dă înainte prin lauda oarbă a articolelor.
In final, o curiozitate: rog cititorii să răspundă prin comentarii la următoarea întrebare: Consideraţi benefică o schimbare de design precum cea de pe blogul Elenei Udrea sau preferaţi modelul simplu dar plin de consistenţă intelectuală (şi text) al lui Adrian Năstase ?
Sursa foto: Knucklebusterinc
Despre autor: Dorina Gutu
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Sociologic vorbind, atat yes-man-ul cat si troll-ul sunt prezente constante pe un blog de acces general cum e al lui AN sau al EU. De altfel, blogurile cu acces limitat sunt si foarte rare in Romania.
Nu prea te poti bate cu sociologia, dar, daca stii sa-ti cultivi frumos cititorii, poti sa creezi o comunitate destul de echilibrata. Chiar in comparatie, AN are multi cititori foarte echilibrati, am vazut extrem de multi politicieni – granted, de nivel local sau regional de cele mai multe ori – comentand, pe cand la EU am vazut inclusiv discutii despre care e cel mai bun loc din care sa cumperi paine in Bucuresti.
Cristian Preda are, din nou, un blog teribil de echilibrat, mai ales, suspectez eu, datorita studentilor sai, care simpatizeaza mai toate partidele si mai toti politicienii. Vasile Dancu este un alt exemplu, si poate chiar cu atat mai specializat. Acolo ai studii, cercetari, analize despre politica, iar astea cer un public oarecum specializat. E greu de crezut ca vor fi prea multi trolli sau yes-meni total ignoranti pe acolo. Or, daca sunt, e greu de crezut ca nu sunt deja cunoscuti de catre comunitate.
Aceasta comunitate este foarte usor influentata de content, dar si de atitudinea celui care scrie. Un dialog sustinut si rational va fi mai apreciat decat un continut stiintific teribil urmat de o tacere totala a autorului.
Conteaza mai mult cum iti obisnuiesti comunitatea de cititori de blog. Altfel, moderarea este o solutie foarte buna pentru ce nu-ti convine.
Eu nu m-am referit la varietatea sociologică previzibilă şi normală. Eu mă refer la acele persoane care, după 2 ani de existenţă a blogului, bat F5 şi sar să fie primii care comentează, aprobând şi repetând tot conţinutul articolului. Dacă te uiţi pe blogul lui II, e teribil de amuzant fenomenul. Şi problema e că nu poţi să le respingi comentariile pentru că sunt fideli şi pozitivi. Persoanele de genul acesta apar pe orice tip de blog. Sunt fanii înfocaţi (ca să nu spun groupies). Şi sunt periculoşi.. sufocă.
Personal prefer “consistenta intelectuala” a lui AN, iar motivatia mea este una strict subiectiva, de pilda consider ca excesul de violet in politica este daunator sanatatii psihice a electoratului. In plus, site-ului doamnei ministru ii lipseste o anumita interactivitate necesara oricarui blog. De exemplu, nu observ raspunsuri la comentariile cititorilor. Eu consider ca ar fi de bun augur mai mult feedback.
Păi nu ştiu ce răspunsuri pot fi oferite la comentariile kilometrice pe care le-am văzut acolo. Mă gândesc că şi doamna Udrea are alte ocupaţii. Totuşi, ca un exerciţiu al imaginaţiei, dacă ai fi rugată să faci un redesign grafic al blogului lui AN, cum l-ai recrea ?
Ii pun un fundal violet ca sa apara peste tot in presa, sa fac buzz. Nu, culorile sunt ok, nu cred ca ii trebuie nici o urma de rosu pe pagina, dar e putin limitat formatul in sine al blogului, cred ca ar mai trebui recuperat niste spatiu si as renunta la marginea neagra, la conturul paginii. As pune mai multe rubrici, de exemplu una cu discursurile lui AN, poate cineva ar fi interesat sa ii analizeze discursurile. Ar mai putea fi adaugata si o rubrica cu aparitiile sale in presa, idei sunt, acum depinde ce strategie are personajul nostru si cum alege sa isi atinga obiectivele.
As alege ca formatul sa semene mai degraba cu o pagina de ziar sau cu o pagina dintr-o carte decat cu o foaie de hartie A4, dar totusi acest format l-a consacrat pe AN ca bloger si s-a dovedit a fi o formula de succes pentru el, chiar daca mie imi pare prea simplu.