Profesori

Rector SNSPA

Conf. univ. dr. Dorina Gutu

Deschideti orice revista de business din ultimele 6 luni. Stiti ce spun specialistii de resurse umane citati in ele? Ca in vremuri de criza, cea mai solida investitie e in educatie. In propria educatie. Diploma certifica o buna investitie. Experienta certifica un bun investitor. Si cel mai important: drumul spre succes nu incepe in sala de sedinte, ci in sala de curs.

Intr-o lume in care piata muncii nu se mai limiteaza doar la tara in care ne-am nascut (si, pentru a da un singur exemplu: europarlamentarii romani au nevoie de specialisti in birourile de la Bruxelles), Masteratul Politic este o astfel de investitie. Restul depinde de fiecare dintre voi.

Conf. univ. dr. Bogdan Teodorescu

La inceputurile sale, Masteratul Politic s-a dorit un instrument romanesc de intelegere a acestui fenomen fundamental al democratiilor contemporane. Osciland intre mitologizare si ocultare, intre talent si organizare, intre sarlatanie si academism, comunicarea politica exista in viata noastra permanent si ne determina, mai mult decat am vrea uneori sa acceptam, majoritatea actiunilor din spatiul public.

Am intentionat sa construim o varianta autohtona a marilor idei si concepte realizate si impuse in alte tari si sa generam in tot acest camp plin de interpretari, de amatorisme, de naivitati si de viziuni profetice un sambure, cat se poate de mare, de profesionism.

Din acest punct de vedere, probabil ca partea cea mai spectaculoasa a acestei istorii veche de aproape un deceniu consta in citirea listei absolventilor Masteratului Politic si a CV-ului acestora dupa ce au parasit bancile scolii. Practic, ii veti regasi in majoritatea structurilor importante de comunicare, la nivele de varf sau in spatiul academic, autori ai unor contributii importante in domeniu, unii dintre ei chiar profesori la acest masterat.

Lect. univ. drd.
Radu Enache

Comunicare „politica”? Masterat? La ce bun? Poate cumva sa slefuiasca o glorie mai stralucitoare decat a celui care da cu ranga intr-un automobil de superlux? Poate sa secrete mai multa adrenalina decat competitia „pe ei!” intr-o sedinta de partid la care au fost lasate microfoanele „on” cu buna stiinta? Ce nevoie avem de masteranzi, cand tara cere tinichigii si ospatari? Poti, cumva, in doi ani de cotrobait „prin colbul scolii, prin autori mancati de molii”, sa stii mai multe citate celebre decat domnul Goagal?

La urma urmei, s-a gandit cineva cati giga de informatie sunt in frumoasele expresii „mizerabile, pastramagiule!”? Cata spontaneitate, cata comunicare, cata politica! Si asta e comunicare. Si asta e politica.

Daca omul este zoon politikon, exista ceva in afara politicii? Exista ceva in afara comunicarii?

Conf. univ. dr. Dragos Iliescu

Din multe puncte de vedere, specialistii in comunicare din generatia noastra sunt self-taught, au invatat singuri sa faca multe din lucrurile grozave pe care le fac. Desigur, aceasta e o confirmare a capacitatilor pe care le au, dar nu cred ca cineva a dorit sa se intample asa – a fost mai degraba o rezultanta a situatiei in care ne aflam in urma cu 10 ani, cand era prea putini cei de la care s-ar fi putut invata lucruri relevante.

E adevarat ca, de fiecare data cand a fost posibil, am incercat sa recuperez lipsa de formare formala in domeniu, cat mai rapid cu putinta. Iar atunci cand faci acest lucru, ajungi de multe ori la concluzia nelinisitoare ca da, te-ai “descurcat” in urmă cu ceva timp cand ai realizat mai degraba  empiric si mai degraba ca experiment un anumit proiect, insa e posibil sa fi avut noroc, caci multe din cele facute atunci ar fi putut sa nu functioneze. O pregatire teoretica solida te fereste de greseli flagrante. Nu te va face sclipitor, nu iti va descatusa creativitatea, nu iti va reraforma rationamentul strategic. Dar te va obliga sa gandesti singur, iti va da rigoare in rationament si un sentiment acut al competentei.

De-a lungul carierei mele, am vazut cu mult mai multe esecuri datorate “briliantilor”, care nu au confirmat, decat persoanelor comune, dar cu rigoare. Daca as fi in situatia sa selectez un partener pentru o proiect de comunicare, nici nu s-ar pune cumva problema sa aleg un specialist, fara ca acesta sa fi trecut printr-o scoală serioasa de comunicare.

Conf. univ. dr.

Ion Chiciudean
Sef catedra Relatii publice

Comunicarea instituie un domeniu al stiintei daca se bazeaza pe rezultatele cercetarii. Organizatiile pot aspira la avantajele oferite de stiinta comunicarii, daca utilizeaza expertiza din acest domeniu ca pe o resursa importanta pentru propria dezvoltare. Ele nu pot functiona eficient decat comunicand intr-o societate care, la randul ei, comunica. O societate care detine cultura comunicarii este o societate cu viitor, pentru ca viitorul este al comunicarii performante prin mijloace performante.

FCRP cunoaste valoarea comunicarii si, de aceea, este dedicata formarii specialistilor si instituirii expertizei in comunicare. Pana in prezent, multi tineri au urmat aceasta cale, indrumati de profesorii de la FCRP.

Conf. univ. dr.
Diana Maria Cismaru

De ce o specializare in comunicare politica? Pentru ca o buna parte din practicienii domeniului trateaza o singura latura a comunicarii politice, cea a rezultatelor concrete: victoria unui candidat sau partid politic. Or, comunicarea politica inseamna si cunoastere si analiza temeinica. Nu exista inspiratie si retete miraculoase, ele se construiesc prin lecturi si analize in sala de curs, prin studii de caz si aplicatii. In spatele “victoriilor magice” nu poate sa stea decat un efort de formare continua, iar drumul incepe cu Masteratul Politic.

Un bun specialist in comunicare politica va fi acela capabil sa aduca la locul de munca propriul bagaj de cunostinte si abilitati care ii vor permite sa propuna noi directii de dezvoltare si noi abordari. Acela care stie ca forma
materialelor predate e cel putin la fel de importanta precum continutul lor. Pentru ca idei creative sunt multe pe piata, insa ceea ce face diferenta este atentia la detaliu, sesizarea nuantelor si felul temeinic in care ideile sunt sustinute si argumentate, cu respectarea unor rigori, adesea minimalizate, pe care le presupune orice lucrare academica. Iar toate aceste atuuri se dobandesc in scoala si se slefuiesc la locul de munca.

Cum sa faci o institutie sa vorbeasca? De ce sa faci o institutie sa vorbeasca? Cum vorbeste o institutie? Sunt intrebari simple, dar esentiale pentru functionarea unei democratii. O reteta miraculoasa insa nu exista, ci doar solutii concrete la diverse probleme, metode de analiza, metode de  gestionare a unor situatii de criza, abordari pe parte de tehnici de comunicare si de politici publice, conditionalitati etice si deontologice.

Un bun specialist în domeniul comunicarii institutionale este cel care imbina in egala masura cunoasterea teoretica si experienta practica. Este cel care stie sa le imbine pe cele doua, sa ia din teorie acele elemente care se potrivesc unor circumstante date si sa iti imbogateasca permanent propriul bagaj de cunostinte, extragand invataminte din experientele profesionale.

De aceea, un masterat in domeniul comunicarii politice poate fi doar de bun augur pentru toti cei care doresc sa se specializeze in acest domeniu.

In ultimii ani, democratiile moderne se confrunta cu schimbari majore in trei sfere: reprezentarea politica, informarea publicului si opinia publica. Desi si-au pierdut capacitatea de a reprezenta, actorii politici inca elaboreaza proiecte de schimbare structurala a grupurilor si societatilor. In acelasi timp, mass-media a preluat aproape total rolul de a informa, iar cercetarea si-a rezervat “administrarea” a ceea ce numim opinie publica. Observam cum fiecare palier pastreaza conditia favorizanta unui manager suprem. De aceea, nu putem avea incredere in niciunul dintre acesti administratori. In aceste conditii, cea mai buna optiune ramane comunicarea politica prin institutii. Daca institutiile sunt structuri si reguli de interactiune, atunci, solutia noastra permite intermedierea, expresia si confruntarea celor trei mari monopoluri corespondente sferei politice, sferei de informare publica si sferei de cunoastere publica. Comunicarea institutionala reduce actiunile publice bazate pe dispute, negociere prin avantaje de moment, compromis. Cand presa si noile media par sa structureze comunicarea politica prin punerea la dispozitie a spatiului in care se transeaza valori sociale si actiuni politice, tabloul se complica. Iar cand fiecare din cei trei actori intalniti pe scena publica mediata este vulnerabil, incercand sa se controleze unul pe celalalt prin speculare, tabloul devine total provocator pentru specialistul in comunicare politica.

Iata si provocarea acestui masterat: ocazia rara de a evalua impreuna modele de comunicare politica si institutii specifice societatilor democratice moderne. Comunicarea politica prin institutii, adica prin reguli, comunicarea bazata pe expertiza si nu pe monopol asupra cunoasterii, aceasta trebuie sa fie evolutia fireasca in Romania.  Iar in acest cadru puteti invata cum se lucreaza in comunicarea politica, printre atatea institutii, situatii, studii, limite, elemente de control si efecte specifice evolutiei societatilor.