Comunicare publica = comunicare politica?
Volumul pe care vi-l recomand spre lectura astazi este Comunicarea publica de Pierre Zemor, aparut la editura Institutul European in 2003.
Pentru inceput, autorul delimiteaza campul comunicarii publice (in care distinge diferite tipuri de mesaje publice, diversitatea institutiilor emitatoare, principiile si finalitatile comunicarii publice, urmarind complexitatea relatiei de comunicare cu cetatenii). Urmeaza un capitol in care sunt analizate formele comunicarii publice (prin care datele publice sunt puse la dispozitia utilizatorilor, prin care sunt promovate serviciile, sunt desfasurate campanile de informare de interes general si sunt puse in valoare institutiile publice). In capitolul al treilea sunt prezentate modalitatile deorganizare ale comunicarii publice (functiile, structurile si politicile de comunicare, coerenta relatiilor cu profesionistii comunicarii si cu publicul), pentru ca in ultimele doua capitole sa situeze comunicarea in procesul decizional si sa aduca in discutie comunicarea politica.
Foarte interesanta este distinctia pe care autorul o face intre comunicarea angajata in cucerirea puterii – comunicare politica, ba chiar politicianista, dupa cum afirma autorul – si exercitarea puterii politice. In domeniul exercitarii puterii apare limita intre politic cu alegerile sale si administratia practicata in numele interesului general prin executivul unei puteri desemnate de catre o majoritate. Luarea in considerare a orizontului deciziilor este de slab ajutor deoarece, daca timpul institutiilor (misiune, structura, identitate) este unul lung, cel al politicii oscileaza intre durata exercitarii puterii, pe care un ales ar putea-o situa in mod curajos dincolo de un mandat si termenul scurt dat de actualitate, timpul mediatic. In consecinta, spune autorul, in cazul comunicarii guvernamentale, sau in cea a unui executiv teritorial, este delicat de stiut cat din ea trebuie sa insoteasca inceputul unei politici si sa dobandeasca un caracter institutional si cat sa reflecte preocuparile vizand mentinerea la putere sau recucerirea puterii.
Asadar comunicarea politica este, fara indoiala, o comunicare publica. Insa este orice comunicare publica una politica?
Va invit sa cititi cartea si sa a reflectati la aceste aspecte. O puteti gasi la biblioteca FCRP.
Lectura placuta!
Despre autor: Alina Dolea
Va puteti abona prin 
RSS
Unii considera ca o exprimare licentioasa poate sa fie chiar eleganta (http://www.masteratpolitic.ro/analiza-politica/cui-ii-este-frica-de-corneliu-vadim-tudor/#comments). Interesant mod de comunicare !