De la Homo sapiens la Homo videns
Editura Humanitas propune o nouă ediţie a cărţii lui Giovani Sartori, Homo Videns, Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea, în care autorul italian demontează mitul televiziunii, devenită în zilele noastre cel mai important mijloc de informare, şi aduce în atenţia publicului efectele pe care primatul imaginii îl poate avea asupra naturii esenţiale a omului. Sartori trage un semnal de alarmă privind formarea de către televiziune a unor indivizi naivi, inculţi şi insuficient pregătiţi pentru a lua parte la viaţa socială, lucru încurajat de perpetuarea pe scară din ce în ce mai largă a tele-vederii.
Cartea tratează pe rând influenţa televiziunii asupra copilului prin apariţia video-copilului, conceptul de video-politică precum şi repercursiunile pe care primatul imaginii le are la nivelul libertăţii individuale şi a democraţiei. Cuvântul este înlocuit tot mai mult de imagine, lucru care încurajează transformarea lui homo sapiens în homo videns.
Apariţia televiziunii modifică într-un mod fundamental natura însăşi a comunicării, deplasând-o din contextul cuvântului (fie el tiparit sau radiodifuzat) in contextul imaginii. Aceasta este premisa pe care autorul îşi întemeiază întreaga argumentaţie. Lamentaţiile potivit cărora televiziunea încurajează violenţa reprezintă numai vârful de aisberg al unei probleme care poate avea efecte de o profunzime mult mai mare. Prins în lumea tele-vederii, individul îşi pierde capacitatea de abstractizare, iar natura sa de animal simbolic este profund afectată.
Societatea descrisă de către Sartori este una guvernată de ignoranţă, în care evenimentul nefilmabil este trecut cu vederea, fiind scoase în evidenţă doar excentricitatea, agresivitatea sau evenimentele care apelează la emoţii. Aceasta explică de ce indivizii nu mai sunt interesaţi de politică şi denotă irelevanţa sondajelor de opinie, care, în loc să reprezinte fidel opinia publică asupra problemelor de interes comun, sunt influenţate de programele difuzate de televiziune, de ordinea întrebărilor sau exprimă opinii formulate ad-hoc, fără o înţelegere şi o cunoaştere prealabilă a problemelor discutate.
Poziţia autorului italian este una radicală, iar predicţiile lui sunt de cele mai multe ori interpretate drept apocaliptice şi descrise în culori prea sumbre. Cu toate acestea, intenţia nu este aceea de a produce un blocaj al epocii multimedia, ci de a trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte consecinţele pe care le poate avea abandonarea cuvântului scris şi a celui radiodifuzat în favoarea imaginii.
O imagine scoasă din context şi greşit interpretată poate trăda ochiul privitorului mai mult decât îşi închipuie acesta. Iată mesajul central a cărţii lui Giovani Sartori. Şi pentru ca argumentaţia sa logică şi suita de exemple să fie desăvârşită, autorul italian îşi încheie eseul moralizator cu următoarea afirmaţie care suţine încă o dată teza prezentată:
Despre autor: Florenta ToaderAcum totul este neo, trans, post. Novitivismul (cuvânt interpretat de mine) şi beyondismul, a merge mai departe (cuvânt interpretat de Daniel Bell), îi înnebunesc pe oamen. Dacă nu „depăşeşti”, dacă nu întreci şi nu sari peste, astăzi nu exişti. Cu riscul de a nu exista, eu aleg rezistenţa.
Va puteti abona prin 
RSS
1. Cratea; capaitatea; simbloic; e politică, şi denotă; – Cam multe neatenţii.
2. Cartea este una bună, dar vreau să reamintesc un citat de-al lui McLuhan, care mi-a plăcut : În lumea contemporană şi a viitorului nu mai poţi fi supus unei logici de la stânga la dreapta, linie cu linie – “trebuie să fii peste tot, instantaneu”. Oricum, chiar dacă televiziunea are cea mai mare putere astăzi, apatia şi staticitatea absorbţiei pasive va face loc interactivităţii şi sifoanelor de pulsiuni negative pe care le creează virtualizarea. It’s all for the best.
Vlad,
Corectat, multumim.