Stânga vs. dreapta în variantă mioritică
Încercând să descifrez ce este stânga şi ce este dreapta la români, am primit o explicaţie de o simplitate frapantă:
Stânga înseamnă comunism şi sărăcie, dreapta este lumea capitalismului şi a celor bogaţi. Cât despre centru, nu ştie nimeni.
Deşi este doar o viziune asupra tabloului global, eu cred că este viziunea sinceră a unor oameni care nu au o cultură politică consolidată şi care reprezintă, îndrăznesc să estimez, ceva mai mult decât jumătate din populaţia României. Bănuiala mea iniţială legată de faptul că stânga şi dreapta au o încărcătură emoţională puternică îşi găseşte şi aici un temei. Mai mult decât atât, mă gândesc la acei oameni pe care toţi dintre noi i-am cunoscut sau am intrat în contact cu ei, oameni care au ţinut la comunism şi la valorile adiacente lui şi care azi se plâng că avem prea multă libertate şi nu ştim ce să facem cu ea. I-am auzit chiar spunând că avem prea multe ore acces la televizor şi la Internet (mulţumesc pe această cale RATB-ului, fără el nu aş fi auzit multe idei interesante). Sau, se plâng că, de fapt, noi nu avem nevoie de splendorile şi bogăţiile Occidentului, ci avem nevoie de o societate în care să nu existe un decalaj social atât de mare între săraci şi bogaţi şi nici şomaj. Ei bine, există oameni au susţinut şi susţin în continuare măsuri de stânga şi vor un veritabil lider de stânga care să îi reprezinte în lupta cu acest capitalism sălbatic care îi transformă în victime.
Un pic de istorie, începuturile dreptei postcomuniste
Este important să iau în considerare şi lupta partidelor care vor să reprezinte dreapta în România. Cred că am putea vorbi despre o relaţie conflictuală între stânga şi dreapta. România a fost condusă după cădere comunismului de către un partid de stânga, care s-a confruntat la un moment dat cu o criză de credibilitate. Şi astfel s-au inventat minerii făuritori ai ordinii şi intelectualii, reprezentanţii dezordinii sociale. Treptat, cei care conduceau şi-au dobândit reputaţia de neocomunişti. O alternativă la neocomunism a fost CDR-ul care a căutat un lider capabil să îl învingă pe Ion Iliescu şi pe urmaşii comuniştilor. Restul este istorie.
Astăzi, s-a inventat cardul pentru orice
În prezent, PSD îşi doreşte să redevină un partid de masă, un partid care absoarbe tot şi este capabil să înfrângă sau să absoarbă orice altă formaţiune de stânga. De aceea, unii politicieni sunt interesaţi ca dreapta în România să intre în faliment sau să devină incombatantă. Este mai simplu să câştigi alegerile când nu ai adversari pe măsura ta. Mi se pare foarte interesantă o anumită mişcare pe această tablă de şah a politicii româneşti: Victor Ponta a inventat cardurile de stânga.
M-ar interesa să aflu dacă, din punct de vedere sociologic, românii au vreo afinitate pentru carduri. Există cardurile de cumpărături, cardurile de intrare la bibliotecă sau la cinema, poate că ar fi bine să adăugăm la colecţia personală şi un card de stânga (puţină ideologie la colecţia din portofel). Deşi măsura mi se pare inedită, consider că s-ar putea să fie una de succes. Ba mai mult, potrivit lui Nicolae Bănicioiu, lider TSD, se lucrează şi la un program de reduceri pentru membrii de partid. Nu am nici o bănuială că românii sunt înnebuniţi după reduceri. Pe viitor, aş fi tentată să aflu ce reduceri vor oferi celelalte partide prin cardurile lor.
Politica: o luptă pentru resurse
Stânga europeană este ideologizată, în timp ce stânga românească este politizată. Concluzia nu îmi aparţine mie, ci lui Adrian Severin, europarlamentar PSD. Pentru a-şi susţine afirmaţia, Adrian Severin explică faptul că stânga europeană pune valorile înaintea luptei pentru putere, în timp ce stânga românească este, în primul rând, preocupată de voturi, adică de accesul la resurse, chiar dacă în acest scop sacrifică valorile. Mai mult decât atât, socialismul în România are o dimensiune conservatoare şi exaltă dimensiunea administrativ-represivă a statului.
De ce am avut nevoie de aceste afirmaţii? Ca să înţeleg în ce măsură este vorba de ideologie şi în ce măsură de accesul la resurse. Şi acum întrebarea firească este dacă şi dreapta românească este ideologizată sau duce aceeaşi luptă pentru resurse. Părerea mea este că ideologia la noi se asemănă foarte mult cu ideea de centru, adică nu ştie nimeni ce este. Doar că unora le mai trezeşte sentimente puternice. Şi atunci de ce să nu facem apel la sentimentele lor pentru a strânge voturi care conduc partidul către resurse? Continui să cred, deşi ştiu că voi fi asaltată de contraargumente, că politica este mai mult un joc sentimental decât unul raţional.
Sursa foto: Bindasboys.com
Despre autor: Catalina Grigorasi
Va puteti abona prin 
RSS
1. O altă variantă a decodării ideologice ar mai fi, mai ales zilele acestea, stânga – bugetarii È™i dreapta – privaÈ›ii.
2. Cardurile politice sunt o invenÈ›ie ceva mai veche. Chiar È™i fără tenta de “novelty”, È›inând cont că sunt forma de legitimare a statutului de membru de partid, ele înlocuiesc vechile carnete. Astfel, denotă un pas spre modernizare. Un fel de BI devine CI. Cât despre reduceri, aÈ™ putea încerca o ironie spunând că deÈ›inătorii vor avea intrare liberă la concerte CRBL.
3. O spun cu o atitudine îngrijorată, dar adevărul este că socialismul în România are dimensiunea pe care ai subliniat-o și pentru că există oameni puțin masochiști. Cum spuneai și tu, li s-a dat libertate dar nu i-a învățat nimeni cum să trăiască. Dragii noștri compatrioți au devenit foarte cuminți și ascultători.
4. Apropo, nu știu dacă ai observat, dar pe pagina principală a site-ului de unde ai luat poza e un Ferrari și un chopper custom-made. Asta apropo de pâine pe vot. Cine are bani.. își cumpără toaster.
Mi-a plăcut felia aceia de pâine pentru că unii români votează după cum îi roade stomacul. Una dintre situaÅ£iile cele mai grăitoare care îmi vin acum în minte este imaginea tânărului care împarte pliante de informare ÅŸi lumea vine să îl întrebe “dar ce ne daÅ£i, gratis nu daÅ£i nimic??? păi hai că voi aveÅ£i bani de faceÅ£i pliante, nouă de ce nu ne daÅ£i?”.
Cred că există mai multe variante de decodificare pentru că avem un orizint de interpretare diferit. De exemplu mă aÅŸtept ca dreapta să nu însemnă pentru unii decât “ne taie aÅŸtia din salarii ca să aibă ei mai mult.”
Ar fi interesat de făcut cam cum arată criza în imaginarul colectiv al poporului… A nu se înÅ£elege că eu consider acest popor prost, ci mai degrabă dezinteresat de unele aspecte.
este interesant de citit si http://nastase.wordpress.com/2010/05/20/miturile-spulberate-ale-dreptei/.
Diana,
Este într-adevăr interesant cum domnul Năstase îmbină date statistice, argumente de bun-simţ şi sloganuri de stânga pentru a ajunge la o concluzie favorabilă partidului domniei sale. Care concluzie, între noi fie vorba, nu prea rezultă din premise.
De aceea primul comentariu pe blogul lui AN este “Ideologic Impecabil”. Daca sunt relativ de acord ca populatia larga nu prea stie ce este ideologia, eu cred ca noi am cam avea obligatia profesionala sa stim. In truth, din ce am invatat si eu in timp, ideologia este cam tot ce se crede si se poate argumenta despre o idee, fie ea politica, sociala sau economica. Nu trebuie sa fie stiintifica, poate chiar e obligatoriu sa nu fie stiintifica. Stiinta poate fi contrazisa rational, ideologia mai greu.
In alta ordine de idei, please, nu te bloca in rationamente cuminti. Macar pentru cele cateva zeci de persoane care citesc ce scrii ca sa inteleaga mai bine, incearca sa judeci fara grija ca ai putea gresi. Cauta cifre, foloseste-le, spune ce crezi tu. Pe langa faptul ca declaratia lui Severin pare cam sinucigasa politic, nu pot sa cred ca vrei sa-ti limitezi orizontul de analiza la actiunile partidelor de dreapta si stanga deopotriva. Ideologia e creata prin interpretare, nu prin intelegere.
Astept un follow-up
Mi-e teamă că prin prea multă interpretare m-aÅŸ îndepărta destul de mult de ceea ce înseamnă ideologia pentru români în momentul de faţă. Despre ideologie, nu cred că poÅ£i scrie prea multe doar într-un articol ÅŸi nu ÅŸtiu pentru cine mai contează azi. Poate că în vestul Europei partidele sunt puternic ideologizate, dar la noi… Să spunem că la noi partidele au mai degrabă un comportament pragmatic. Ca să te citez pe tine, “este tare complicat la noi”.