Strategiile de dezbatere (I)
Despre necesitatea unor strategii de dezbatere am mai vorbit aici. Astazi voi intra in detalii si, pe parcursul a catorva insemnari, voi explica in ce constau, la modul ideal, cele trei strategii de dezbatere:
- strategia premergatoare dezbaterii;
- strategia dezbaterii;
- strategia ulteriora dezbaterii.
Toate aceste strategii sunt foarte importante, o dezbatere putand fi castigata sau pierduta chiar înainte de a incepe (in funcţie de modul in care este pregatit candidatul), in timpul acesteia (in funcţie de prestatia sa) si chiar dupa ce aceasta s-a incheiat.
Strategia premergatoare dezbaterii
- Dezbaterile presupun existenta unor asteptari din partea electoratului. Cu cat asteptarile sunt mai mari, cu atat presiunea psihologica si mediatica la care sunt supusi candidatii este mai mare. Una dintre sarcinile echipei de campanie este sa micsoreze aceste asteptari. Reducerea lor are un dublu avantaj: pe de o parte, se micsoreaza presiunea venita din partea electoratului, iar pe de alta parte, se induc in eroare contracandidatii.
- Trecerea presiunii de pe umerii candidatului propriu pe cei ai contracandidatilor se face prin evidentierea punctelor slabe ale acestora si aducerea lor in atenţia mass media: se prevad esecuri, se anticipeaza o prestatie slaba pe anumite teme de dezbatere, se reamintesc cat mai des posibil nerealizarile contracandidatilor, facandu-i responsabili de toate greselile posibile.
- Un alt pas important il reprezinta identificarea cat mai exacta a audientei posibile si stabilirea unor segmente electorale cat mai clare, carora ar trebui sa se adreseze candidatul in timpul dezbaterii. Un candidat nu poate avea mesaje pentru toata lumea, de aceea este esentiala atingerea numai a anumitor categorii, fie pentru care a avut mesaje anterioare, fie categorii noi, la care nu a putut ajunge pana atunci. Nu trebuie uitat si ca o dezbatere poate fi prima ocazie pentru o anumita categorie de votanti de a afla ceva despre un candidat, mai ales in cazul politicienilor mai putin cunoscuti.
- O componenta foarte importanta a strategiei de dezbatere o reprezinta anticiparea cat mai multor intrebari posibile si pregatirea unor raspunsuri adecvate. Pentru a fi retinute, este bine ca raspunsurile sa fie repetate de candidat de cateva ori inainte de dezbatere. Ideal este ca repetitiile sa nu se faca doar intr-un cadru relaxat, ci si in conditii cat mai similare celor din timpul dezbaterii. In felul acesta candidatul se va obisnui sa raspunda numai in timpul alocat, sa nu fie deranjat de lumina reflectoarelor si de caldura degajata de acestea, sa vorbeasca suficient de tare pentru a se face auzit, sa priveasca in directia camerelor de luat vederi, sa isi controleze atitudinea, gesturile si mimica.
- Intr-o oarecare masura, pregatirea pentru o dezbatere se aseamana cu pregatirea pentru un meci de fotbal. Pentru a se obtine performanta dorita, este util ca un candidat sa vizioneze inregistrari cu dezbateri anterioare, pentru a-si identifica si constientiza punctele slabe si tari. Vizionarea unor inregistrari cu dezbaterile anterioare ale contracandidatilor este si ea utila. In acest mod se identifica strategiile verbale ale acestora, temele favorite, modul de reactie la anumite subiecte, ticurile verbale sau de comportament, toate acestea informatii putand fi foarte pretioase pentru construirea unor strategii eficiente de contraatac.
Strategia premergatoare dezbaterii este foarte importanta si presupune timp, poate chiar decalarea sau amanarea altor activitati de campanie. Investitia de timp si resurse este, insa, absolut necesara. Nu de putine ori rezultatele dezbaterilor au reflectat pregatirea (corecta a unora, insuficienta a altora) candidatilor inaintea unei dezbateri.
Va amintiti cateva exemple de dezbateri in care a fost evident ca un candidat a fost mai bine pregatit decat adversarul sau?
Despre autor: Dorina Gutu
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
[...] Pe blogul Materatului Politic sunt prezentati 5 pasi esentiali in abordarea strategiei premergatoare unei dezbateri: Toate aceste strategii sunt foarte [...]
Profa,
Am ceva neclaritati in problema “strategiilor”, recunosc nu prea sunt la curent cu ultimile abordari:
- de ce avem 3 strategii? nu pare eficient! dar poate ma insel eu, suna prea complex si in acelasi timp “mecanic-secvential”, poate o fi vorba de 3 etape ale aceluiasi demers strategic?
- in 1-ul pas, cel despre asteptari, de ce echipa trebuie sa micsoreze asteptarile? spun asta pentru ca presiunea creste oricum intr-un context de factori, in care gasim si asteptarile dar avem insa si alti factori: context, propriile inputuri, efecte secundare de tot felul, etc. Eu as inclina spre a spune ca echipa trebuie sa “gestioneze” asteptarile, dar poate gresesc.
Exemplu de dezbatere cu mare decalaj intre oponenti, de acum clasica, Basescu versus Geoana.
Semantic
@ Semantic,
Raspunsul la intrebari il vei gasi in urmatoarele insemnari referitoare la strategiile de dezbatere. “Putintica rabdare!”
Profa,
Thanks, dabia astept!
Discrepante intre prestatiile candidatiilor putem intalni in, spre exemplu:
1. Primul debate prezidential televizat intre Nixon si Kennedy, din 1960. Marele perdant a fost, in opinia telespectatorilor (si in contrast cu opinia radio-ascultatorilor), Nixon: imaginile au aratat un vice-presedinte obosit si slabit (in urma unei probleme de sanatate), in opozitie cu un senator tanar, carismatic si dispus sa isi potenteze farmecul prin trucuri obisnuite in televiziune (ex. machiajul). Experienta nefericita l-a facut pe Nixon sa ocoleasca dezbaterile si celelalte formate de emisiuni in care ar fi trebuit sa se intalneasca direct cu un contracandidat. Drept urmare, dezbateri TV nu au avut loc nici in ‘68, nici in ‘72, ci doar incepand cu 1976.
2. Alegerile primare din 2008, in dezbatera Democratilor din Las Vegas. Candidatul care castiga dezbatera, in opinia spectatorilor, este John Edwards. (Se pare ca acelasi candidat nu a reusit sa castige si lupta cu media!)
http://www.johnedwards.com/whereisjohn/