Funerar TV: despre divertisment şi moarte
Românul trăieşte pentru media. Şi moare pentru ea. Este clar, din moment ce a apărut o formă de televiziune cât se poate de inedită.
Funerar TV apare într-o societate ai cărei membri se află în plină criză economică şi socială. În plus, Funerar TV pare să răspundă nevoii celor care sunt foarte ocupaţi sau care sunt mai tot timpul pe drum. Aceşti oameni se află în imposibilitatea de a participa la înmormântarea cuiva drag. Dar participarea poate fi şi virtuală, de ce nu?
Nu pot nega că această nouă formă de media îmi sună puţin a diverstisment. Puţini dintre noi ştiu ca atunci cand le murea o persoană apropiată, dacii ţopăiau şi dansau ca să îşi exprime bucuria. Bine, strămoşii noştri nu credeau în moarte. După 1900 de ani, românul/dacul intră pe internet să vadă înmormântarea bunicii: căldură mare, este acasă cu prietena, mănâncă popcorn şi comentează împreună noile tendinte vestimentare pentru doliu. Puţin exagerată această imagine? Cine se mai îndoieşte de faptul că mass-media schimbă efectele pe care un eveniment le poate avea asupra noastră? Mass-media includ şi o grilă de interpretare, care nu ar trebui neapărat să limiteze percepţia, ci mai degrabă să o orienteze.
Multiplele articolele pe care le-am găsit despre Funerar TV indica un interes ridicat faţă de acest fenomen. Despre televiziunea pentru morţi, condamnarea post-mortem la celebritate sau despre dorinţa de afirmare a morţilor s-au înghesuit să scrie diverse ziare. Totul este senzaţional, doamnelor şi domnilor, în exclusivitate şi numai la noi (a se înţelege la noi pe aici, pe plaiurile mioritice). După ce am văzut nuntă în direct pe internet, putem vedea şi o înmormântare.
Nu pot să nu observ “calitatea” poporului român de a face băşcălie dintr-o tragedie. Nu degeaba la momente de răscruce apar tot felul de bancuri. Unii scriu şi poeme şi balade pe care ajungem să le studiem la şcoală după ce a trecut o perioadă de timp şi ajung in memoria colectivă. Pare a fi adânc înrădăcinat în român un apetit dezvoltat pentru umorul negru. Ne-a luat apa casa? Hai să facem un banc. Dovada? Sloganul Funerar TV este Vrei nu vrei, tot la noi ajungi!
În curs de construire se află siteul similar, Funeral TV, care oferă posibilitatea unei pagini memoriale a celui trecut în nefiinţă. Apare aici ideea de spaţiu virtual ca memorie colectivă. Publicam pe Internet informaţii pe care nu am vrea cu nici un chip să le uităm. Nici această abordare nu este una nouă. Pe Facebook poţi omagia profilul celui decedat pentru ca el să nu dispară nici din memoria colectivă, nici de pe siteul de socializare.
Aşadar doamnelor si domnilor, există profil şi după moarte. Şi în plus, poţi fi în direct. Senzaţional şi în exclusivitate!
Sursa foto: Vremuriledepeurma
Despre autor: Catalina Grigorasi
Va puteti abona prin 
RSS
Totuși, să nu considerăm că niște “antreprenori” care fac un site pentru serviciile de înregistrare a înmormântărilor (un lucru perfect normal până la urmă) reprezintă firea românească. Da, într-adevăr, sună ca “dracu” și conceptul de a face marketing din moarte e profund stupid. Dar siteul ăla trebuie privit ca o sursă de amuzament, o tentativă prost executată, un “fail”. Ideea principală doar care e ? Să rămâi în amintirea tuturor.. prin faptul că erai mort și stăteai inert în coșciug. Păi asta da reușită în.. viață ?!
Am văzut comentariul tău când l-ai trimis, dar eram departe de ţară şi netul pe acolo mergea doar când dorea el. Îţi răspund mai târziu decât deloc. Înţeleg punctul tău de vedere, dar totuşi cred că românii au un fatalism puţin mai ciudat în sensul că, ok, hai să acceptăm ce tragedie ni s-a întâmplat, dar măcar să încercăm puţin să ne şi înveselim. Dacă te gândeşti, este un mecanism psihologic de apărare.