Papa, reţelele sociale şi adevăratele probleme ale Bisericii Catolice
Un vechi dicton spune că nevoia este cel mai bun profesor. Poate că niciodată nu a fost mai adevărat ca în cazul Bisericii Catolice din societatea de astăzi. Confruntată cu scăderea numărului de enoriaşi care vin la Biserica şi cu un număr din ce în ce mai mare de tineri care, de obicei, duminică dimineaţa se refac după petrecerea de sâmbătă noapte, instituţia se vede nevoită să-şi revadă strategia de comunicare. Papa Benedict al XVI-lea a declarat recent că reţelele sociale sunt bune şi de aceea le binecuvântează, dar ar putea reprezenta un pericol pentru tinerii care aleg viaţa virtuală în locul celei reale. Suveranul îndeamnă la respect în comunicarea online şi cere Adevărul, proclamarea şi autenticitatea vieţii în epoca digitală. Mai mult, insistă că există un pericol real de alienare socială şi de detaşare de realitate prin utilizarea excesivă a canalelor de comunicare digitale. În plus, crede Sanctitatea Sa, este greşit ca tinerii să caute mai mulţi prieteni virtuali decât reali. Totuşi, a fost nevoit să recunoască că noile media fac parte din viata noastră de zi cu zi şi pot deschide noi orizonturi în domeniul cunoaşterii.
Papa vorbeşte, oare, în cunoştinţă de cauză? În urmă cu doi ani, papa şi-a făcut debutul pe Facebook. Deoarece mulţi tineri nu mai folosesc canalele de comunicare tradiţionale, în acest nou context mediatic propovăduirea credinţei nu trebuie să se oprească aici. Propaganda este cu atât mai eficientă cu cât este transmisă pe mai multe canale. Recunoaştem că o biserică ce nu comunică încetează să fie o biserică, a declarat secretarul departamentului de comunicare socială al Vaticanului, Paul Tighe. De aceea, a fost lansată aplicaţia Papa se întâlneşte cu voi pe Facebook. Sau poate că Suveranul Pontif a fost sfătuit să binecuvânteze Facebook-ul, Twitter-ul şi YouTube-ul de către consilierii săi mai deschişi în ale „like”-urilor şi „share”-urilor. Dar, mă întreb, Domnia Sa ştie că există un profil pe Facebook numit Catholicism, care are 23.542 de „like”-uri? Sau că oraşul Vatican are profil, cu 5.972 de „like”-uri? Sau că Vaticanul are cont pe YouTube şi website? Acestea nu reprezintă oare tot atâtea tentaţii pentru cineva care ar vrea să se detaşeze de viaţa reală? Oare nu poţi cădea şi printr-un link de bună credinţă în capcanele alienării faţă de realitatea din jur?
Este adevărat, unii tineri ajung să se detaşeze de viaţa reală prin intermediul realităţii virtuale. Dar asta pentru că oricum ar fi făcut-o. Există oameni care trăiesc în oraşe, care intră extrem de rar pe internet si sunt deconectaţi de mediul în care îşi duc existenţa de zi cu zi. Nu mai vorbim de cei care locuiesc în sate sau comunităţi izolate, de oameni care, dacă pleacă din comunitatea lor şi ajung într-un oraş, sunt complet dezorientaţi. De fapt, reţelele sociale sunt mai mult un pretext de detaşare de realitatea uneori prea complexă din jur decât o adevărată cauză.
În plus, nu cumva Papa ar trebui să vorbească şi despre problemele grave ale Bisericii Catolice? Ca, de exemplu, abuzurile sexuale comise de preoţii bisericii în mai multe colţuri ale lumii? Aceste abuzuri au fost ani de zile acoperite de şefii instituţiei până când scandalul a devenit atât de mare, încât au fost nevoiţi să recunoască o problemă care a devenit extrem de delicată. Săptămânalul american National Catholic Reporter a cerut printr-un editorial răspunsuri de la Papa Benedict al XVI-lea în legătură cu cea mai mare criză instituţională din ultimele secole. În plus, potrivit redactorilor publicaţiei, criza a fost gestionată extrem de prost, iar strategiile utilizate au fost, din păcate, ascunderea adevărului şi protejarea celor culpabili şi a imaginii bisericii. Nu cumva unul dintre motivele multiplelor abuzuri comise de către oameni care îşi dedică viaţa credinţei îl reprezintă faptul că preoţii catolici, indiferent de vârsta, nu au voie sa se însoare? Ca şi cum credinţa lor ar fi suficientă şi ar ţine loc de iubire lumească, de familie, de copii. Ca şi cum aceştia… ar fi detaşaţi de viaţa reală şi ar locui într-o altă realitate, paralelă cu cea autentică.
Sursa foto: Petursey
Despre autor: Catalina Grigorasi
Email 
Va puteti abona prin 
RSS
Păcat că şi Sanctitatea Sa comite aceeaşi eroare, aceea de a-şi însuşi antiteza real-virtual. De ce ar fi un cont de Facebook mai puţin real decât un jurnal de hârtie?
Cel mai probabil principala cauză este că Facebook nu este palpabil. O groază de lucruri azi nu mai sunt neapărat materiale, nici măcar banii şi, totuşi, există. Papa vrea să se asigure că aceste schimbări pe care azi nu le mai poate controla nu vor afecta catolicismul. Oricum, eu văd totuşi o deschidere din partea lui Papa Benedict al XVI-lea… Mă întreb când va avea şi Preasfinţitul o pagină oficială pe Facebook sau când va ieşi să spună că reţelele sociale nu sunt faptele Diavolului şi, prin urmare, el le va da binecuvântarea. O să vedem cam câţi ani vor trece ca să ne putem da seama şi ce decalaj e între poziţia catolică legată de new media şi cea ortodoxă. Plus ce discrepanţe vor fi…